3:2 (Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată faţă de voi.
Dacă cel puţin aţi auzit. Aici începe o digresiune care ţine poate până la vers. 14, unde cuvintele ,,iată ce zic” (vers. 1) sunt repetate pentru a relua firul gândirii. În digresiunea aceasta Pavel se ocupă cu două subiecte strâns legate între ele: descoperirea tainei ascunse că neamurile urmează să fie împreună moştenitori, şi propria lui chemare la apostolie pentru a le face cunoscut taina aceasta.
Incertitudinea exprimată în propoziţia, ,,dacă cel puţin aţi auzit,” a fost prezentată ca dovadă că scrisoarea nu fusese adresată efesenilor. Se susţine că Pavel nu ar fi vorbit astfel unui grup în mijlocul căruia lucrase timp de trei ani. Au fost oferite mai multe explicaţii: 1) Că afirmaţia este o referire delicată pe jumătate ironică la ceva ce nu e îndoielnic; 2) că scrisoarea nu era intenţionată numai pentru efeseni, ci pentru bisericile din Asia în general; 3) că întrucât trecuseră vreo cinci ani de când Pavel vizitase Efesul, compoziţia bisericii se schimbase în aşa măsură încât Pavel alegea să vorbească cu mai puţină precizie. El consideră că membrii cei noi auziseră ceea ce el povestise membrilor mai vechi. În ce priveşte o tratare a acestei probleme vezi p. 993.
Isprăvnicia. [,,Dispensaţiunea,” KJV; ,,Iconomia,” G. Galaction]. Vezi cap. 1:10. Ideea esenţială a acestui cuvânt este isprăvnicia (Efes 3:2; Cols 1:25).
Harului. În ce priveşte o definiţie a ,,harului” vezi la Rom 3:24. Pavel înalţă slujba sa şi se smereşte pe sine ca un instrument sau ispravnic. Când Domnul ne pune la lucru prin aceasta ne onorează.
Faţă de voi. Adică, faţă de neamuri (vezi Fapte 9:15; 22:21). Viaţa şi activitatea sa au constat dintr-o întreagă predare în slujba altora (Fapte 26:17.18; Rom 1:5).