3:13 Vă rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră).
Iarăşi. [,,De aceea”, KJV]. Din cauză că neamurile aparţin acum trupului lui Hristos, pentru că se împlineşte scopul veşnic, pentru că avem intrare liberă la Dumnezeu şi pentru că s-au împlinit lucruri atât de mari şi minunate, Pavel adresează o cerere delicată cititorilor săi şi anume ca ei să nu fie prea mult îngrijoraţi de necazurile care se abătuseră asupra lui din cauză că el le adusese binecuvântările Evangheliei.
Pierdeţi cumpătul. [,,Leşinaţi”, KJV]. Gr. egkakeo, ,,a obosi”, ,,a se descuraja”. S-ar putea ca Pavel să vrea să spună: ,,Rog [pe Dumnezeu] să nu leşin...” sau ,,[Vă rog să nu leşinaţi”]. Înţelesul ultim se încadrează mai bine în contextul şi stilul general al lui Pavel. Apostolul din închisoare era îngrijorat ca nu cumva turma lui să fie tulburată din cauza suferinţelor lui. El era îngrijorat nu atât de mult de sine, cât de ei. Ei ar fi putut trage concluzia că ceea ce predicase el avea doar o mică putere salvatoare; că Dumnezeul în care se încrezuse Pavel nu Se gândea la soarta servului Său credincios; că ei înşişi s-ar putea ca în curând să aibă să dea piept cu încercări similare, cum de fapt şi urma să se întâmple. Acesta e un caz mişcător de solicitudine a apostolului pentru copiii săi în credinţă. Pavel ştia prea bine că necazul e o punere la probă pentru cei care îl privesc ca şi pentru cei care trec prin el. Suferinţa îndurată curajos e de două ori plină de slavă. Atât cei care o privesc precum şi cei care o îndură, primesc tărie din ea.
Slava voastră. Pavel, ca bun păstor, se identifică cu turma sa. Dacă el capătă slavă prin necazul său, ei o vor avea. El suferă din cauza înaltei sale slujbe ca apostol şi ambasador al lui Dumnezeu. Şi efesenii sunt roada apostoliei aceleia. Deci ei sunt îndreptăţiţi să reflecte slava. Când
o parte a trupului lui Hristos e în durere, întregul trup suferă prin simpatie.