2:20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
Temelia. Limbajul figurat se schimbă, într-un fel caracteristic pentru Pavel, de la persoane din casă la structura însăşi. Imaginea diferă de aceea din 1Cor 3:11, unde Hristos e prezentat ca temelie.
Apostolilor şi proorocilor. Expresia aceasta poate fi privită ca fiind în opoziţie cu ,,temelia.” Pasajul acesta ar însemna atunci, ,,temelia, care este apostolii şi profeţii.” Unii limitează termenul ,,profeţi” de aici la profeţii Noului Testament prin faptul că ei au pus de fapt temeliile lucrării lui Mesia. Profeţii cărora Dumnezeu le descoperise bogăţiile harului Său şi apostolii, evanghelişti speciali ai harului Său, constituie temelia. Alţi creştini constituie structura clădirii. Pasajul acesta nu spune că biserica urma să fie întemeiată pe un apostol, Petru, ci pe ei toţi, având pe Hristos ca principala Piatră unghiulară.
Piatra din capul unghiului. [,,Principala piatră din capul unghiului,” KJV; ,,Piatra cea din vârful unghiului,” G. Galaction]. Expresia aceasta se găseşte numai aici şi în 1 Pet 2:6 unde casa e descrisă ca fiind alcătuită din pietre vii. Piatra din capul unghiului e privită ca aceea care susţine un edificiu. Hristos ţine laolaltă diferitele părţi ale casei spirituale, dându-i chip şi unitate. Metafora e scoasă din Psa 118:22 şi a fost aplicată de Hristos la Sine Însuşi (Mat 21:42).