2:19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
Străini, nici oaspeţi ai casei. Comparaţi vers. 12. Străinii (xenoi) erau persoane străine de cetăţenie, dar oaspeţii casei (parakoi) erau persoane jumătate străine, rezidenţi [,,locuitori vremelnici”] care nu aveau drepturi la cetăţenie şi mai corespunzător numiţi ,,locuitori vremelnici” (vezi Fapte 7:6.29).
Împreună cetăţeni. Neamurile care acceptă pe Hristos au dreptul la toate privilegiile cetăţeniei în comunitatea cea nouă (cf. vers. 12) a bisericii creştine. Sfinţii. Vezi la cap. 1:1. Aceştia cuprind acum atât creştinii iudei cât şi pe creştinii dintre neamuri, alcătuind ,,trupul” din cap. 1:23; 2:16.
Din casa. Adică, membri ai familiei, rudeniei. Ei au privilegiile protecţiei susţinerii şi comuniunii (cf. Gal 6:10). Dumnezeu este în acelaşi timp şi Împăratul cetăţenilor cât şi Tatăl familiei. Ei nu mai sunt locuitori vremelnici sau oaspeţi; ei sunt acum locuitori permanenţi (Efes 3:15).