1:4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
În El. Hristos este sfera în care se poate face alegerea, deoarece toată viaţa spirituală se concentrează în El. Cineva care vine la Hristos este ales să fie salvat în acelaşi fel în care cineva care se ataşează la un cor este ales să cânte. Deci nu e o alegere arbitrară. Dumnezeu intenţionează să mântuiască pe toţi aceia care aleg să-şi pună credinţa în Hristos ca Răscumpărător al lor.
[,,Precum,” KJV, G. Galaction]. Vers. 4-6 au fost uneori folosite pentru a susţine doctrina că anumite persoane sunt alese să fie mântuite şi altele să fie pierdute, şi că nimic ce poate face individul nu va afecta rezultatul. E adevărat, pasajul vorbeşte despre anumite persoane ca fiind alese înainte de întemeierea lumii ca fiind predestinate, sau rânduite, să fie adoptate ca fii. Dar nu spune nimic cu privire la a fi ales să fie pierdute. În plus, cei aleşi sunt numiţi ,,noi” însemnând creştinii, aceia care prin credinţă au acceptat pe Domnul Isus Hristos. Înainte de întemeierea lumii, când planul mântuirii a fost făcut, s-a hotărât că, aceia care au acceptat prevederile planului vor fi readuşi la situaţia de fii. Era dorinţa lui Dumnezeu ca toţi să accepte planul şi să fie mântuiţi (1Tim 2:4; 2Pet 3:9). Pentru o discutare a problemei predestinaţiei vezi Rom 8:29.
Ne-a ales. Midraş Raba, la Gen 1:3 (ed. Socino, p. 6) spune că Dumnezeu a ales pe Israel înainte de creaţiune. Pavel aici exprimă un gând similar cu privire la biserică, sau Israelul spiritual. Este o alegere generală, nu o alegere individuală.
Înainte de întemeierea lumii. Planul mântuirii a fost făcut înainte de creaţiunea lumii. Atunci a intenţionat Dumnezeu să mântuiască pe aceia care aveau să conlucreze cu planul Său (cf. cele de la Apoc 13:8).
Fără prihană. Gr. amomoi, ,,fără cusur,” ,,fără greş.” În cap. 5:27 cuvântul e tradus ,,fără prihană” şi în Apoc 15:5 ,,fără vină.” În LXX amomos traduce pe ebr. tamim, care înseamnă ,,fără cusur,” ,,imaculat.” Tamim e folosit pentru a descrie victimele pentru sacrificiu, care trebuiau să fie fără cusur şi fără pată (Lev 1:3; etc). Amomos e folosit pentru a descrie sacrificiul desăvârşit al lui Hristos (Evr. 9:14 1Pet 1:19).
În dragostea Lui. Expresia aceasta poate fi legată fie cu vers. 4 ca în KJV fie cu vers. 5 aşa încât să-l facă să zică ,,în iubire ne-a predestinat…” Versiunile Veche Latină şi Siriacă Peşita o leagă de vers. 5. Pe de altă parte Vulgata şi unele din uncialele de mai târziu o leagă cu vers. 4. Manuscrisele greceşti vechi sunt fără valoare în ce priveşte determinarea despărţirii ideilor de aici, întrucât ele nu au nici punctuaţie nici spaţii între cuvinte. Expresia dă un înţeles bun indiferent cu care verset e legată. Toate operaţiile divine apar din atributul de bază ale caracterului lui Dumnezeu, iubirea. În ce priveşte o definiţie a iubirii (agape) vezi la Mat 5:43.44; 1Cor 13:1.