1:17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
Dumnezeul. Faptul că Dumnezeu este descris ca Dumnezeul lui Isus Hristos în nici un caz nu lasă a se înţelege subordonarea Fiului (vezi la Ioan 14:28). Când ne rugăm lui Dumnezeu ne identificăm cu Fratele nostru mai mare, chiar dacă noi înţelegem numai parţial însemnătatea legăturii.
Tatăl slavei. Comparaţi la Fapte 7:2. Expresia poate însemna Tatăl căruia Îi aparţine slava ca
o calitate caracteristică. În ce priveşte o definiţie a ,,slavei” vezi Rom 3:23. Comparaţi folosirea cuvântului ,,slavă” în Efes 1:18, unde este sugerat că credinciosul care are pe Tatăl slavei ca Tată al Său are şi moştenirea slavei. Aşa cum Tatăl a proslăvit pe Fiul cu slava pe care El o avusese la El înainte de întemeierea lumii (Ioan 7:24), tot aşa El va proslăvi pe aceia care vin la El prin Hristos (2Cor 3:18).
Duh. [,,Duhul,” KJV]. Sau ,,un duh.” Expresia se poate referi la un duh omenesc iluminat, deşi este adevărat că înţelepciunea şi revelaţia vin de la Duhul Sfânt (vezi Luc 12:12; Ioan 14:20; 1Cor 2:9.10).
Înţelepciune. Gr. sofia (vezi la Luc 2:52) corespunzând ebr. chokma, pentru o definiţie a acesteia vezi Prov 1:2.
Descoperire. [,,Revelaţie,” KJV]. Probabil Pavel se referă aici nu la comunicarea directă de la Dumnezeu, ci la capacitatea de a înţelege ceea ce Dumnezeu a descoperit. E necesar de a exercita mai mult decât raţiunea pentru a veni la o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu. Trebuie să aibă loc o iluminare divină, o viziune spirituală dată direct de la Dumnezeu sufletului credincios.
Cunoaşterea. Gr. epignosis, ,,cunoaştere deplină,” sau ,,cunoaştere precisă.” Aceasta nu e numai o recunoaştere a lui Dumnezeu ci o cunoaştere distinctă a Lui. Cunoaşterea aceasta o dobândesc aceia care sunt dispuşi să accepte revelaţia lui Dumnezeu despre Sine. Cunoaşterea aceasta nu e numai o cunoaştere speculativă sau numai un consimţământ intelectual; ea e mai degrabă o cunoaştere experimentală pe care o dobândesc aceia ale căror facultăţi spirituale sunt vitalizate şi care au devenit sensibili la adevărul spiritual. O atare cunoştinţă este progresivă. Zi după zi, Dumnezeu descoperă noi aspecte ale caracterului Său pentru a face să tresalte sufletul şi să-l inspire la o viaţă mai sfântă.
Lui. [,,De El,” KJV]. Adică, de Dumnezeu, aşa cum e arătat în vers. 18-20.