1:15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
De aceea şi eu. Din cauza binecuvântărilor descrise în vers. 1-14 apostolul acum rosteşte o rugăciune de laudă şi de mulţumire.
Auzit. În decursul întemniţării sale, Pavel primise şi trimisese adesea solii de la şi la bisericile pe care le înfiinţase, şi era şi bucurat şi întristat de lucrurile pe care le auzise. Credinţa efesenilor fusese o sursă de mare încurajare pentru el.
Dragostea voastră pentru toţi. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru omiterea cuvântului ,,dragoste.” Totuşi, cuvântul este necesar pentru a completa bine ideea din propoziţie. Pavel în altă parte uneşte laolaltă credinţa şi iubirea (1Cor 13:13; 1Tes 1:3, etc), deoarece acestea sunt cele ce disting pe toţi creştinii adevăraţi. Iubirea faţă de sfinţi este un produs natural al credinţei în Hristos. Este imposibil a iubi pe Dumnezeu fără de a iubi pe sfinţi (1Ioan 4:20), şi mai ales pe cei care nu sunt aşa de sfinţi. Iubirea pe care o laudă Pavel este cuprinzătoare, incluzând pe toţi sfinţii, chiar şi pe aceia pe care ar fi dificil de a-i iubi din cauza feluritelor lor obiceiuri şi temperamente.