1:13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit,
[,,Încrezut,” KJV]. Cuvântul acesta este adăugat. Alte interpretări, cerând alte exprimări, au fost sugerate: 1) că se face referire la prima parte a vers. 11 şi că ar trebui să fie adăugate cuvintele ,,aţi căpătat o moştenire,” făcând pasajul să spună: ,,între care şi voia ţi dobândit o moştenire;” 2) că ar trebui să fie adăugat cuvântul ,,sunteţi,” făcând pasajul să însemne, ,,între care sunteţi şi voi; 3) că ideea merge mai departe la ,,aţi fost pecetluiţi” aproape de sfârşitul versetului, în care caz n-ar trebui să fie adăugat nici un cuvânt şi pasajul ar zice: ,,În care şi voi.. aţi fost pecetluiţi” (vezi ISV). Contra adăugirii cuvântului ,,încrezut” se argumentează cum că cuvântul din vers. 12 este în realitate ,,nădăjduit mai dinainte” (un singur cuvânt în greceşte) şi că ideea aceasta nu se încadrează în vers. 17.
Cuvântul adevărului. Cuvântul adevărului e definit aici ca ,,Evanghelia mântuirii noastre” (cf. Rom 1:16). Suntem îndemnaţi să luăm seama la acel cuvânt (Mar 4:24), să-l primim cu blândeţe (Iac 1:21), şi cu credinţă (Evr 4:2) deoarece este mijlocul pentru viaţa veşnică. Adevărul este mai mult decât o colecţie de enunţări de fapte, care nu ar avea viaţă veşnică în ele ca atare; adevărul trebuie în cele din urmă să ne aducă la El care este ,,calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Orice impuls nobil care apare în sufletul oricărui om, creştin sau păgân, porneşte din acelaşi singur Izvor. Într-adevăr, influenţa Duhului Sfânt e necesară pentru primirea efectivă a adevărului (1Cor 2:12-15). Ca şi sămânţa care a căzut pe pământ rău, cuvântul scris sau vorbit nu are putere să schimbe viaţa decât numai dacă e însoţit de Cuvântul Viu (întrupat).
Pecetluiţi. Gr. sphragizo (vezi la 2Cor 1:22; cf. cu Ioan 6:27). E o schimbare ordonată în viaţa credinciosului: mai întâi e auzirea, apoi credinţa şi apoi pecetluirea care pune asupra lui, ca să zicem aşa, o imprimare sau o marcare.
Duhul Sfânt care fusese făgăduit. [,,Duhul Sfânt al făgăduinţei,” KJV]. Duhul Sfânt a fost numit aşa pentru că fusese făgăduit din vremuri mai înainte (Isa 32:15; Ezec 36:26; Ioel 2:28), şi de asemenea prin Hristos Însuşi (Ioan 14:16.17), Duhul făgăduinţei este cel care pecetluieşte, sau identifică, pe cei care sunt al Săi (2Tim 2:19), şi-i asigură până în ziua răscumpărării (Efes 4:30). El este identificat aici ca agent al pecetluirii. Cei care sunt sigilaţi au mântuirea în ei înşişi că sunt copii ai lui Dumnezeu (1Ioan 5:10).
Duhul Sfânt ne asigură că făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate, şi tocmai această convingere e ceea ce în mare măsură distinge pe credincioşi de necredincioşi. Sigiliul este pus asupra tuturor acelora care aleg să devină sfinţi.