9:2 Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
Tuturor. [Toate lucrurile, KJV]. În cea mai mare parte, toţi oameni au parte de aceleaşi experienţe de bază. Natura oferă tuturor din belşugul ei (Matei 5,45). Ploaia şi soarele, furtuna şi liniştea vin deopotrivă peste buni şi peste răi (vezi Iov 9,22).
Aceeaşi soartă. În Rut 2,3 acelaşi cuvânt este tradus "s-a întâmplat", în 1 Samuel 6,9 "întâmplare", iar în 1 Samuel 20,26 "s-a întâmplat".
Cel neprihănit. [Cel drept, KJV]. Adică drept din punct de vedere moral.
Cel bun. Toate versiunile vechi, cu excepţia Targumilor, adaugă "şi cel rău", expresie ce pare necesar pentru întregirea paralelei.
Curat. Probabil o referire la curăţia ceremonială.
Cel ce aduce jertfă. Adică omul, care e scrupulos în ascultarea de cerinţele exterioare, rituale ale vieţii religioase.
Cel bun. În sensul cel mai larg, mai cuprinzător.
Cel ce jură. Vezi la Levitic 19,12; vezi şi Deuteronom 6,13; Psalm 63,11; Isaia 65,16. Omul care se teme de un jurământ legal e, în general, o persoană care n-are de gând să-şi împlinească obligaţiile şi a cărui conştiinţă îl face să se teamă "să jure" (vezi Numeri 5,19-22). Compară şi cu învăţătura lui Hristos (Matei 5,33-37) şi aceea a apostolului Iacov (Iacov 5,12).