6:7 Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată.
Gura. O figură de stil pentru satisfacerea plăcerilor simţurilor (Psalm 128,2; Proverbe 16,26; Eclesiast 2,24; 3,13).
Poftele. Ebr. nephesh. Acelaşi cuvânt apare în v. 3 ca "suflet" şi în v. 9 ca "pofte" ["dorinţe," KJV]. Aici se face referire la latura mai senzuală a fiinţei cuiva (vezi Iov 21,11; Proverbe 16,26; Isaia 29,8). Omul îşi petrece viaţa muncind pentru a satisface cerinţele unui apetit nesăţios, observă înţeleptul, totuşi fără dobândirea binelui suprem.
Ce are înţeleptul? Literal, "ce avantaj are înţeleptul?" Ebraicul yother, lăsat netradus de KJV, înseamnă "superioritate", "avantaj", "profit". Ca şi nebunul, înţeleptul se străduieşte să satisfacă cerinţele apetitului.
Ce folos are nenorocitul? Fără îndoială că se are în vedere aici un alt contrast asemănător cu acela din prima parte. "Ce folos are săracul, care ştie să umble înaintea celor vii, faţă de nebunul care nu ştie?" Săracul în sărăcia lui şi în situaţiile lui protivnice a învăţat cum să folosească cel mai bine ceea ce are. Nebunul, care nu se gândeşte decât la dorinţele şi poftele lui, se frământă şi se luptă continuu să aibă mai mult decât are. Dar săracul şi nebunul sunt la fel prin aceea că nici unul, nici altul nu obţine tot ce ar dori să aibă.