6:2 Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.
I-a dat Dumnezeu. Creatorul şi Stăpânul universului e Dumnezeu. Tot ce e bun pe lume e de pus în contul Lui.
Avere, bogăţii şi slavă. David Îl recunoştea pe Dumnezeu ca izvor al acestor binecuvântări (1 Cronici 29,12). "Slava" la care se face referire aici este aceea a măreţiei materiale, de felul aceleia pe care Dumnezeu a revărsat-o asupra lui Solomon (1 Regi 3,13; 2 Cronici 1,11.12).
Sufletul. Adică omul însuşu (vezi cap. 2,24; 4,8).
Să se bucure. [Să mănânce, KJV]. "Să mănânce" [KJV] e folosit la modul figurat, cu sensul de "a se bucura," "a avea plăcere de", ca în Isaia 3,10; Ieremia 15,16.
Un străin. Literal, "un om, un străin." Vezi şi Deuteronom 14,21; 15,3. Aici se pune accentul pe faptul că acest om nefericit nu are un moştenitor care să ducă mai departe lucrarea lui şi să-i perpetueze numele. Compară cu experienţa lui Avraam (Genesa 15,2).
Rău. [Boală, KJV]. Acelaşi cuvânt e tradus "suferinţă" în Isaia 53,3.4; Ieremia 6,7; 10,19.