2:26 Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
Căci El dă. [Căci Dumnezeu dă, KJV]. "Căci" coordonează v. 26 cu v. 25, şi ambele, la rândul lor, trebuie să fie legate de v. 24. Solomon mărturiseşte puterea atotputernică a lui Dumnezeu şi controlul Lui universala. Dumnezeu nu îl abandonează pe om.
Celui păcătos. Cel care calcă legea, cel care respinge voia lui Dumnezeu şi i se împotriveşte; literal, "cel care greşeşte ţinta". Să strângă. Păcătosul îşi iroseşte viaţa în osteneli care nu duc la viaţă veşnică. El se osteneşte să adune bogăţii; el le acumulează, dar fără un scop veşnic (vezi Matei 13,12; 25,28; Luca 12,20). Plăcut lui Dumnezeu. Ideea că rodul ostenelilor omului nelegiuit poate fi dat celui drept se găseşte în Iov 27,16.17; Proverbe 13,22; 28,8). Goană după vânt. Vezi la cap. 1,14. Accentul este pus aici asupra faptului fundamental că
Dumnezeu dispune după cum voieşte.
COMENTARIII ELLEN G. WHITE
4-12.17.18Ed 153
4-18�
PK 76 26��
ML 213