2:24 Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.
Să mănânce şi să bea. Aici Solomon expune concluzia sa, o concluzie întemeiată pe experienţele lui de-o viaţă. Câştigul final, socoteşte el, este egal cu zeri. Atunci de ce să nu mănânci şi să nu bei, să te bucuri de lucrurile pe care le are de oferit viaţa?
Să-şi înveselească sufletul cu ce este bun. Literal, "să arate sufletului bine." Cuvântul "suflet" se referă aici la dorinţele şi gusturile omului (vezi Proverbe 10,3; 13,25; 27,7; vezi la Genesa 2,7; 9,5; Deuteronom 6,5). Afirmaţia se poate referi la bucuria concretă produsă de roadele ostenelilor, cum şi la satisfacţia care vine de pe urma îndeplinirii planurilor şi angajamentelor cuiva.
Mâna lui Dumnezeu. E voia lui Dumnezeu ca omul nu numai să se bucure de roadele ostenelilor sale, dar şi să afle găsească în împlinirea sarcinilor sale. Expresia aceasta sugerează totodată recunoaşterea de către Solomon a puterii de Stăpân suprem a lui Dumnezeu şi scopul bun pe care El îl are în vedere pentru fiii Săi născuţi pe pământ, în ciuda suferinţei şi a dezamăgirii.