2:21 Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
Izbândă. [Echitate, KJV]. Cuvântul tradus aici "izbândă" ["echitate," KJV] şi care nu se găseşte în altă parte a Bibliei vine dintr-o rădăcină care înseamnă "cum se cuvine", "bine","drept", putând fi deci tradus "aptitudine", "capacitate naturală". În consecinţă, ideea lui Solomon este că dacă există un om care a demonstrat că este capabil, având un succes deosebit, va trebui totuşi să lase roadele ostenelilor sale cuiva care n-a participat la realizarea lor şi, deci, incapabil să le aprecieze.
Lasă. Literal, "dă", în sensul de "a transmite", "a preda".
[Parte, KJV]. Adică moştenire a lui - o parte din pământ, averi sau pradă.