2:1 Am zis inimii mele: Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
Inimii mele. Adică, "către mine" (RSV). Aici latura raţională a minţii lui Solomon se adresează laturii care reprezintă dorinţa şi mulţumirea fizică. Acest monolog este echivalent cu un act de voinţă. Compară cu experienţa bogatului din Luca 12,17-19 când vorbeşte cu el însuşi.
Încerc. Adică "a face o încercare" sau "experienţă" pentru a descoperi rezultatele unui anumit fel de acţiune.
Veselie. Sau "plăcere". Cuvântul este cuprinzător în semnificaţii: "veselie", "voie bună", "bucurie" - toate provoacă plăcere simţurilor fizice. Folosirea de aici este limitată la apetitul şi emoţiile trezite de participarea la plăcerile firii pământeşti, deşi în altă parte poate să însemne bucurie şi fericire religioasă.
Gustă fericirea. [Bucură-te de plăcere, KJV]. Literal, "priveşte spre bine", adică ,"fii plin de lucrurile bune ale vieţii". Un echivalent idiomatic modern ar fi: "simte-te bine!" Solomon şi-a propus să guste din plăcerile pe care le are de oferit viaţa aceasta până la saturare, cu scopul de a găsi satisfacţie constantă în ele.