2:16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!
Pomenire... nu este. [Nu e pomenire, KJV]. Atât nebunul cât şi înţeleptul sunt curând uitaţi de semenii lor. Afirmaţia aceasta este adevărată, fără îndoială, în măsura în care e vorba de lumea aceasta, dar omul care-şi rânduieşte viaţa în ascultare de înţelepciunea divină are parte de o pomenire veşnică (Psalm 112,6; Proverbe 10,7) şi poate să se bucure plin de încredere că numele lui este scris în cer (Luca 10,20; Filipeni 4,3).
Uitat. Lumea uită, dar Dumnezeu păstrează amintirea (vezi Maleahi 3,16.17; Ioan 14,1-3).
Şi apoi. [Şi cum? KJV] Ultima parte a v. 16 probabil că vrea să spună: "cum moare înţeleptul ca şi nebunul!" În ebraică, la fel ca în alte limbi, adverbul "cum" poate fi folosit şi ca o exclamaţie şi ca o interogaţie.