12:6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor, şi până nu se strică roata de la fântână;
Funia de argint. "Funia" este un otgon gros şi tare (vezi acelaşi cuvânt ebraic cum e tradus în 2 Samuel 17,13; 1 Regi 20,32). Argintul simbolizează poate valoarea omul. Aici poate se referă la viaţa însăşi, comoara cea mai de preţ a omului. Interpretările care aplică "funia de argint" şi " vasul de aur" la şira spinării şi la creier, deşi atractive din punct de vedere literar şi poate avute în vedere de Solomon, sunt lipsite de o bază biblică precisă (vezi la Eclesiast 12,2).
Se rupe. [Se slăbeşte, KJV]. Tabloul de aici poate fi al unei mari lămpi suspendate de o funie din fire de argint. Funia se rupe, lampa se zdrobeşte de pământ. Partea întâi a v. 6 zice literal: "până când nu se va rupe funia de argint."
Găleata. Timp de secole femeile orientale au mers la fântâna satului cu vase de pământ (vezi Genesa 24,14.15; Ioan 4,7.28, etc.). Tabloul de aici este al unui vas de lut care se sparge în bucăţi (vezi Levitic 6,28; 15,12). În Orient, fântâna satului are în general o roată sau o cumpănă de lemn. Fiecare locuitor al satului îşi aduce propria sa frânghie şi propriul său vas de apă. Folosirea permanentă şi condiţiile climatice fac ca roata să se desfacă şi să se strice. Aici fântâna, sau izvorul, este fără îndoială un simbol al vieţii (vezi Psalm 36,9; cf. Ioan 4,10; 7,37). Diferitele simboluri ale v. 6 reprezintă moartea.