12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: Nu găsesc nici o plăcere în ei;
Adu-ţi aminte. [Adu-ţi aminte acum, KJV]. Literal, "şi adu-ţi aminte" sau "de asemenea adu-ţi aminte", legând cap. 12 de cap.11, îndeosebi cu cap. 11,9. Cuvântul tradus "acum" [KJV] este tradus de obicei prin "şi" şi nu are valoare temporală, aşa cum este, în general, cazul cuvântului "acum" în alte limbi.
Făcătorul. În ebraică e folosit participiul verbului "a crea", ca în Genesa 1,1. El îndreaptă atenţia spre Dumnezeu ca Autor şi Creator al Universului. Aici, în ebraică, cuvântul e la plural în formă, ca şi cuvântul "Dumnezeu" din Genesa 1,1 (vezi la Genesa 1,1.26.27).
Tinereţii. Vezi la cap. 11,9. În floarea vârstei, o persoană e din punct de vedere fizic în culmea vitalităţii; atunci, cu siguranţă, forţele vitale ale vieţii trebuie să fie devotate lui Dumnezeu şi folosite spre slava Lui.
Zilele cele rele. Adică, zilele slabe ale bătrâneţii, în contrast cu zilele viguroase şi pline de speranţă din floarea vârstei. Bătrâneţea aduce infirmităţi şi neputinţe, şi zilele ei sunt "rele" în sensul că sunt împovărate de suferinţe şi de necazuri.
Nici o plăcere. Cuvântul tradus "plăcere" este aşezat la sfârşitul propoziţiei pentru accentuare. Când au trecut dorinţele, entuziasmul şi nădejdile tinereţii depline, nu mai există decât puţin entuziasm în viaţa unui om. Compară cu experienţa lui Barzilai (2 Samuel 19,34. 37).