12:12 Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.
În învăţătură. Sau "avertizare".
Mulţime de cărţi. Solomon poate s-a gândit la cărţi care au fost scrise pentru a preamări pe autorii lor sau pe aceia despre care au fost scrise şi nu cu scopul de a transmite învăţătura practică. Cât de puţin din ceea ce a fost scris e cu adevărat vrednic de citit! Fără îndoială că Solomon citise toate "cărţile" pe care le găsise, poate literatura canaanită destul bogată din vremea sa (vezi vol. I, pag. 124-129; vol. II, pag. 37, 44; şi la Judecători 1,11) şi literatura didactică egipteană deja vestită pe vremea sa (vezi 1 Regi 4,30).
Multă învăţătură. Studiul făcut de dragul studiului, ca scop în sine, studiul de tipul căruia Solomon îi dedicase atât de mult timp din viaţa sa, s-a dovedit zadarnic. Era fără scop practic şi de aceea, "deşertăciune". Doar atunci când studiul devine un mijloc în vederea unui scop mai mare decât el însuşi se poate evita situaţia ca să devină ceva care"oboseşte trupul". Când Autorul a tot adevărul e recunoscut ca "începutul înţelepciunii" (Psalm 111,10) şi când studiul devine un mijloc de a căuta să-ţi însuşeşti gândurile Lui după El, cu scopul ca viaţa ta să se conformeze scopului divin care te-a adus la existenţă, atunci studiul devine o plăcere plină de emoţii. Speculaţiile filozofice ale scriitorilor păgâni nu pot contribui cu nimic la gândirea creştină (vezi CT 444).