1:8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
Lucrurile. Ebr. debarim, tradus "cuvinte" în v.1, dar fără îndoială însemnând aici "lucruri." În NT cuvântul grecesc rhema, "cuvânt" sau "lucru" are aceleaşi două sensuri ca şi cuvântul ebraic folosit aci.
O necurmată frământare. [Pline de muncă, KJV]. Cuvântul ebraic tradus astfel este un adjectiv de la verbul " a trudi" şi e înrudit cu o rădăcină arabă care înseamnă "a avea dureri", "a suferi". Aparenta zădărnicie a ostenelilor omului şi dezamăgirile care le însoţesc sunt elementele evidenţiate.
Cum nu se poate spune. [Omul nu poate spune, KJV]. Cuvântul tradus "om" [KJV] nu e termenul generic din v. 3, ci unul care se referă la "bărbat" ca deosebindu-se de femeie. Verbul tradus "spune" este rădăcina "cuvintelor" din v. 1 şi a "lucrurilor" din v. 8. În ebraică verbul "spune" se referă la "toate lucrurile."
Nu se mai satură. Experienţa nu poate satisface dorinţele aprige ale inimii. Lucrurile, adică binecuvântările materiale nu satisfac o persoană profundă. Adevărata apropiere de Dumnezeu nu se face prin simţuri exterioare, ci printr-o experienţă lăuntrică. Dumnezeu este Duh (Ioan 4,24), şi deci legătura cu El se face prin duhul omului. Tot astfel, cele care ating urechea exterioară nu pot produce un bine de durată, dacă nu sunt puse în legătură cu urechea internă a naturii spirituale a omului, prin care acesta aude glasul lui Dumnezeu.