1:6 Vântul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăşi se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
Vântul. Ebr. ruach, "vânt," un cuvânt care sugerează de fiecare dată activitate. Este folosit de mai multe ori pentru diferitele activităţi ale lui Dumnezeu în cadrul planului de mântuire.
Se întoarce. Un tablou de activitate şi repetiţie fără sfârşit. "Miazănoaptea" şi "miazăziua" sunt menţionate în contrast cu "răsăritul" si "apusul" din v. 5, locul unde răsare şi apune soarele.
Iarăşi se întoarce. [Se răsuceşte continuu, KJV]. De patru ori în ebraica acestui verset sunt folosite forme derivate din rădăcina "a se întoarce," "a da târcoale", pentru a sublinia noţiunea de activitate şi repetare neîncetată. Cuvântul e folosit şi pentru oştirea lui Iosua care mărşăluia în jurul cetăţii Ierihon (Iosua 6,3.15) şi pentru israeliţii care au "ocolit multă vreme muntele Seir" (Deuteronom 2,1.3).
Solomon nu se plânge de ciclurile neîncetate ale naturii, ci vede în ele o paralelă la ciclurile vieţii umane (Eclesiast 1,4). Este viaţa omului, de la o generaţie la generaţie, doar o chestiune de repetiţie, fără vreun scop măreţ avut în vedere? Nu va exista un punct culminant în viaţa neamului omenesc? Nu are Dumnezeu un scop veşnic, care va opri cândva această repetare aparent fără sfârşit a activităţii omeneşti din generaţie în generaţie?
Precizia ştiinţifică a descrierii dată aici despre mişcarea curenţilor de aer pe suprafaţa pământului e fără egal în literatura antică şi denotă o cunoaştere profundă a legilor naturii, superioară majorităţii oamenilor din vechime.