1:4 Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
Neam. [Generaţie, KJV] Ebr. dor, "perioadă," "eră," "generaţie," de la un verb care înseamnă "a îngrămădi," "a stivui." Original, a avut sensul de "a se mişca în cerc", apoi " a locui în corturi," probabil cu referire la instabilitatea vieţii nomade. Aşadar, există în cuvânt ideea inerentă a nestatorniciei. Se ocupă de lucruri legate de tip, calitate, condiţie, ca în expresia "neam îndărătnic şi stricat" (Deuteronom 32,5) şi cu referire la oameni care blestemă cu uşurinţă (Proverbe 30,11) şi la cei care sunt total nemiloşi (Proverbe 30,14).
Trece. În ebraică, atât acesta cât şi cuvântul "vine" sunt simple participii, care subliniază schimbarea continuă şi fără sfârşit (vezi Iov 10,20-22; Psalm 39,13).
Rămâne. Ebr. 'amad, cuvântul ebraic uzual care înseamnă "a sta în picioare". El dă ideea de continuitate şi permanenţă. Contrastul pe care Solomon îl prezintă în acest verset este dedus, în parte, din vizibila statornicie a munţilor, din curgerea neîncetată a râurilor şi din neîntrerupta succesiune a zilei şi a nopţii.
Veşnic. [Pentru vecie, KJV]. Cuvântul ebraic tradus astfel vine dintr-o o rădăcină verbală al cărui sens precis nu-l cunoaştem. Substantivul, folosit aici cu prepoziţia "pentru", este masculin, şi, asemenea echivalentului său grecesc, e folosit în multe feluri. Se poate referi la "antichitate," "zile din vechime," "durată lungă," "existenţă continuă"; poate să însemne totodată "nedefinit," "viitor fără sfârşit," "veşnicie" etc. Pe de altă parte, ca şi echivalentul său grecesc, e cel mai bine înţeles în fiecare caz în acord cu natura subiectului pe lângă care stă (vezi la Exod 12,14; 21,6).