1:3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
Folos. Ebr. yithron. Cuvântul acesta apare de nouă ori în cartea aceasta (cap.2,11.13; 3,9; 5,9.16; 7,12; 10,10.11) şi este tradus în mod divers, precum "a întrece," "perfecţiune," "profitabil" şi "mai bun" [în KJV]. Yithron vine de la un verb care înseamnă "a rămâne peste," şi substantivul derivat de la el poartă aşadar ideea de "rest" şi deci "surplus," "abundenţă", iar în ebraică "superioritate," "folos." Omul munceşte mereu, dar toată munca lui nu are nici un rezultat notabil şi de durată.
E posibil ca metafora pe care a folosit-o aici să fie una a lumii de afaceri, cu ostenelile ei neîncetate, a căror ţintă este realizarea unui scop material care merită osteneala (vezi la cap. 2,11). Dar adesea viaţa unui om este irosită pentru a ridica ceva ce urmaşii lui doboară la pământ. Zădărnicia şi nesiguranţa caracterizează toate strădaniile omeneşti.
Interogativul "ce?" atrage după sine un răspuns negativ emfatic. El poate fi comparat cu cuvintele din Matei 16,26, unde Domnul întreabă literal: "Ce folos are un om, dacă ar câştiga lumea întreagă şi şi-ar pierde sufletul?" Răspunsul anticipat de Propovăduitor este: "Nimic".
Omul. Cuvântul ebraic este termenul generic pentru "om" sau cum am zice noi "omenire". Ciclul vieţii omeneşti este repetat iarăşi şi iarăşi, cu fiecare generaţie.
Truda. De la un cuvânt ebraic care însemnează "muncă," "necaz", sau "nedreptate." Aici termenul e aplicat la suma totală a strădaniilor omului din cursul vieţii lui.
Pe care şi-o dă. Această expresie se referă la fiecare formă de activitate care are loc sub soare.
Supt soare. Echivalentă cu expresii precum "sub ceruri " (cap. 1,13; 2,3; 3,1). Ea apare în Eclesiaistul de aproximativ 30 de ori.