1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
Cuvintele. Aşa începe versetul care ţine loc de titlu al cărţii. Trei alte cărţi încep în acelaşi fel: Neemia, Ieremia şi Amos. Cuvântul ebraic tradus "cuvinte" mai înseamnă şi "veşti," "raport," "mesaj," "istorie", "sarcina."
Eclesiastul. [propovăduitorul, KJV] Ebr. Qoheleth, de la qahal, "a se aduna", "a se strânge laolaltă." Despre exemplele de folosire ale lui qahal, vezi 2 Cronici 20,26, Estera 9,2.16.18; etc. Substantivul înrudit, tradus "adunare," "congregaţie," "grupă" apare de 122 de ori in VT.
Scriitorii iudei au explicat Qoheleth ca însemnând "cineva care convoacă o adunare şi expune
o învăţătură". Alţii îl redau "Propovăduitor" deoarece, se zice, Solomon a ţinut aceste discursuri înaintea unei adunări. El este asemănător cu o rădăcină arabă tradusă diferit, şi anume "colecţionar mare," "cercetător profund "(vezi PR 85; de asemenea introducerea la Eclesiastul).
Fiul lui David. Adică Solomon. Cine era mai potrivit să expună adevărurile profunde raportate aici decât cel pe care Dumnezeu îl înzestrase cu capacităţile unui geniu (1 Regi 3,9-13), dar care îşi irosise moştenirea în goana nebună după fericire?
Împăratul Ierusalimului. Expresia aceasta se referă la Propovăduitor, nu la împăratul David. La momentul aflat în discuţie, "Propovăduitorul" conduce ca "împărat." Fără îndoială expresia aceasta este o referire directă la împăratul Solomon, în ciuda faptului că numele lui nu apare în carte. Alte expresii care îndreaptă atenţia spre Solomon sunt referirile la înţelepciunea lui şi la el ca autor al diferitelor Proverbe (vezi Eclesiast 1,12-13.16; 2,15; 12,9; cf. 1 Regi 3,12; 4,32).
Cetatea Ierusalim, capitala naţiunii, aşezată pe un loc glorios, nu era doar locul reşedinţei împărăteşti, ci mai presus de toate era locul de reşedinţă al lui Dumnezeu ales în mijlocul poporului Său. Aici religia şi înţelepciunea ar fi trebuit să atingă perfecţiunea. Conducătorul, pe tronul său într
o asemenea cetate, ar fi trebuit să fie instrumentul ideal, care să asculte de călăuzirea lui Dumnezeu şi să fie supus voii Lui, pentru a împrăştia înţelepciune divină peste un popor dornic şi primitor.