1:15 Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
Strâmb. Cuvântul vine dintr-o formă a rădăcinii care înseamnă "a încovoia", "a răsuci." Nu se referă atât de mult la ceva care e strâmb în sine sau în afara conturului, cât despre ceva ce e făcut să fie aşa. Notează că expresia precedentă, "ce este," este adăugată. "Faptele" omului (v. 14) sunt cele care au fost făcute strâmb.
Îndreaptă. De la un cuvânt ebraic care înseamnă "a aranja," "a pune drept," "a pune în ordine". Accentul este pus asupra incapacităţii omului, în propria sa putere, ca sa facă faţă situaţiilor care îl confruntă continuu.
Nu poate fi numărat. Lipsa este atât de mare încât omul nu poate să o aprecieze corespunzător, ca să nu mai vorbim despre începerea refacerii deficienţei. Cuvântul tradus "numărat" poate fi redat şi a desemna, a numi.