1:11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
Nu-şi mai aduce aminte. [Nici o amintire, KJV]. Ceea ce ar părea să fie nou este aşa doar pentru că oamenii au uitat trecutul. La fel, unele dintre lucrurile acestei generaţii vor fi uitate de generaţia următoare. Aceasta s-ar putea aplica pe bună dreptate şi renumelui omenesc. Persoana importantă de azi, aparent atât de necesară, este înlocuită şi mâine ajunge uitată. "Ce folos are omul?" (v. 3)
Ce a fost. [Lucrurile de mai înainte, KJV] "Lucrurile" [KJV] este un cuvânt adăugat. Întrucât adjectivul ebraic "de mai înainte" este la masculin plural, ar trebui să fie înţeles ca referindu-se la persoane. Astfel nu numai fiecare "lucru" (v.10), dar şi toţi oamenii sunt uitaţi uitate.
Ce se va mai întâmpla mai pe urmă. [Lucrurile care au să vină, KJV]. Din nou "lucrurile" [KJV] este un cuvânt adăugat, iar adjectivul ebraic tradus prin "care au să vină" e la masculin plural. Aici probabil este vorba de generaţii de oameni. Renumele acestei generaţii este uitată de generaţia următoare. Solomon încheie prologul cărţii sale cu un comentariu privitor la calitatea trecătoare a renumelui. Lucrul acesta este subliniat de expresia "mai târziu," literal, "după aceea."