6:5 Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Să iubeşti. Cuvântul ebraic tradus aici ,,iubeşte” este un termen general care sugerează şi ideea de ,,dorinţă”, ,,afecţiune”, ,,înclinaţie”, o apropiere mai intimă între două suflete. Legătura credinciosului cu Dumnezeu este întemeiată pe iubire (1 Ioan 4,19) şi iubirea este principiul fundamental al legii Lui (Marcu 12,29.30). A iubi cu desăvârşire înseamnă a asculta din toată inima (Ioan 14,15; 15,10).
Inima ta. Creştinismul cere tot ceea ce un om este şi are – mintea, iubirea şi toată capacitatea lui de acţiune (1 Tesaloniceni 5,23). Cuvântul tradus aici ,,inimă”, la general, se referă la motive, afecţiune, simţăminte, dorinţe şi voinţă. Este izvorul acţiunii şi centrul gândirii şi simţirii (vezi Exod 31,6; 36,2; 2 Cronici 9,23; Eclesiast 2,23). Cuvântul tradus ,,suflet” înseamnă principiul de viaţă din om, viaţa, dar cuprinde şi poftele şi dorinţele lui trupeşti (vezi Numeri 21,5). El este redat ,,poftă” în Proverbe 23,2; Eclesiast 6,7.
Cuvântul tradus ,,putere” este de la un verb care înseamnă ,,a înmulţi”. Substantivul, ca aici, înseamnă ,,belşug” şi poate să se refere la lucrurile de care a avut parte un om în viaţa lui.