34:10 În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.
Faţă în faţă. O figură de vorbire pentru a descrie legătura intimă, prietenia împărtăşită. Compară cu experienţele lui Iacov (Geneza 32,30) şi ale lui Ghedeon (Judecători 6,22). Nici o altă fiinţă omenească nu a avut vreodată o mai strânsă legătură cu Iehova. El este pe drept cunoscut ca fiind cel mai mare eliberator şi legiuitor al lumii. El a influenţat istoria în decursul tuturor vremurilor care au urmat În primul rând, fiind o personalitate puternică, Moise a avut o comuniune cu Dumnezeu care a dezvoltat şi întărit în mare măsură caracterul lui.
Note suplimentare pentru capitolul 34
Inspiraţia n-a descoperit cine este autorul versetelor de încheiere a Deutronomului. Unii comentatori susţin că Moise a scris această parte a cărţii înainte de moartea lui, iar alţii consideră că Iosua sau alt scriitor nenumit a adăugat-o mai târziu, ca un post-scriptum la Pentateuh. Fiecare punct de vedere este pe deplin în armonie cu felul în care a lucrat Duhul Sfânt în alte ocazii. Cu toate acestea, unele expresii din versetele 6-12 par să fie cel mai bine înţelese admiţând că Iosua a fost autorul:
1. 1. Cuvintele ,,Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi” (v.6) reflectă interesul din partea acelora care au supravieţuit lui Moise, cu privire la locul înmormântării. Este un motiv mai întemeiat a crede că declaraţia aceasta a fost scrisă de o altă persoană după moartea lui, prin inspiraţie, mai degrabă decât că ea a fost scrisă chiar de Moise înainte de acest eveniment.
2. 2. Cuvintele din versetul 9 care atestă autoritatea lui Iosua şi priceperea lui în calitate de conducător, par să fie mai mult un simplu raport istoric al transferării de conducere, decât o prezicere cu privire la ea. În descrierea lui Moise a viitoarelor experienţe ale celor douăsprezece seminţii ale lui Israel (cap. 33) el vorbeşte într-o limbă clar profetică (v.10, 12, 19, etc.); aici, limba este aceea a unui simplu raport istoric.
3. 3. Cuvintele ,,În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise” (v.10), par mult mai potrivite caun elogiu făcut de Iosua sau de o altă persoană decât de către Moise însuşi.
Paternitatea pauliană a epistolei către Romani este neîndoielnică, totuşi scribul care a scris pentru Pavel s-a simţit liber să adauge un salut personal al lui, adresat prietenilor din Roma (Romani 16,22-24). Prezenţa acestui post-scriptum nu schimbă cu nici un chip faptul că epistola este lucrarea lui Pavel mai degrabă decât a lui ,,Terţiu, care am scris epistola aceasta” (v.22), nici nu afectează în vreun un fel calitatea inspiraţiei ei. Duhul Sfânt putea să călăuzească pe Terţiu tot aşa de bine cum putea să-l călăuzească şi pe Pavel. În acelaşi fel, Duhul Sfânt a putut tot aşa de uşor să călăuzească pe Iosua în scrierea versetelor de încheiere a Deutronomului, după cum călăuzise pe Moise în scrierea părţii precedente a cărţii, sau după cum l-a călăuzit mai târziu pe Iosua în scrierea cărţii care-i poartă numele.
COMENTARIILE E.G.WHITE
1 PP 471
1-4 PP 472
1-7 SR 172; 1T 659
5 EW 164; 4T 156
5,6 PP 477
6 AH 477
7 PP 463
8 PP 481
9 4T 156
10 Ed 64; MH 475
10-12 PP 478