27:6 din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tău;
Pietre întregi. Pietrele nu trebuiau să fie tăiate, fasonate sau lustruite, ca nu cumva încercările de a le decora să rezulte în forme care puteau deveni obiecte de cult. După comentatorii iudei, pietrele acestea au fost luate din albia Iordanului. Astfel de altare din pietre brute erau clădite cu diferite ocazii ca acela ridicat de Ghedeon şi Manoah (Judecători 6,24.26; 13,19), Samuel (1 Samuel 7,17), Saul (1 Samuel 14,35), şi David (2 Samuel 25,25). Compară cu cei 12 stâlpi ai lui Moise ridicaţi când, la început, Israel a intrat în legături de legământ la Horeb (Exod 24,4). Mai târziu, Ilie a luat 12 pietre şi a clădit un altar ca parte a stăruinţei lui de a aduce pe Israel înapoi la legământul lui Dumnezeu (1 Regi 18,31.32).
Arderi de tot. Cuvântul tradus astfel este din rădăcina verbului ,,a merge în sus”, ,,a înălţa”. Substantivul, folosit aici, se referă la o jertfă mistuită în întregime pe altar (vezi comentariul pentru Levitic 1,3), în contrast cu alte jertfe, din care pe altar erau puse numai o parte. Numai pielea şi astfel de părţi care nu puteau fi spălate nu ajungeau pe altar. Jertfa aceasta simboliza înălţarea sufletului în închinare.
Dacă jertfa era un animal, el trebuia să fie de parte bărbătească, fără cusur (Levitic 1,3.10; 22,18.19). dacă era o pasăre trebuia să fie o turturea sau un porumbel (Levitic 1,14). De obicei, porumbelul era adus de cei săraci (vezi Levitic 5,7; 12,8) şi mielul de persoane care îşi puteau îngădui lucrul acesta (Levitic 12,6; Numeri 6,14) şi de naţiune (Levitic 23,12). Jertfa aceasta însemna supunere completă a aducătorului, consacrare deplină faţă de Domnul (vezi Exod 24,5-7).