27:2 După ce veţi trece Iordanul, ca să intraţi în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici nişte pietre mari, şi să le tencuieşti cu var.
Pietre. Comentatorii iudei spun că au fost ridicate trei grupe de pietre, una chiar în mijlocul Iordanului (Iosua 4,9), alta la Ghilgal (Iosua 4,20) şi a treia la muntele Ebal (Deutronom 27,4). Alţii consideră că au fost ridicaţi în total 12 stâlpi, ca atunci când Moise a ratificat legământul dintre Iehova şi Israel (Exod 24,4). Nu se spune nimic despre dimensiunile sau numărul acestor pietre, cu excepţia că erau destul de mari pentru a asigura spaţiu spre a scrie pe ele cele Zece Porunci şi legile date prin Moise.
Să le tencuieşti. La multe popoare era obiceiul de a grava cuvintele în piatra însăşi. Aici era urmat un procedeu egiptean. Peste pietre se punea o îmbrăcăminte de tencuială bună de var, care avea să se întărească aproape tot aşa de tare ca şi cimentul modern. Învelişul acesta avea să prezinte o suprafaţă netedă şi tare pentru gravarea de litere. Totuşi, astfel de inscripţii nu erau permanente, pentru că mai devreme sau mai târziu tencuiala avea să crape şi să cadă. Probabil că izraeliţii s-au obişnuit cu felul acesta de a lucra în Egipt şi unii erau experţi în materie. Verbul tradus ,,a tencui” se află numai în versetele 2 şi 4 ale acestui capitol. Forma de substantiv ,,tencuială” apare de asemenea numai aici, iar ca ,,var” în Isaia 33,12 şi Amos 2,1.