25:9 atunci cumnata sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată încălţămintea din picior, şi să-l scuipe în faţă. Şi luând cuvântul, să zică: Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.
Să-i scoată încălţămintea. Literal, ,,sandaua” lui. Tradiţia iudaică indică încălţămintea piciorului drept. Fapta descrisă aici era privită ca un act de nedemnitate, având în vedere că a nu consimţi cu Legea leviratului (vezi v.5) era privit ca un semn de egoism (vezi Rut 4,6). Punerea piciorului încălţat pe proprietate făcea cunoscut fie dispreţul cuiva asupra ei, fie deplina proprietate a cuiva asupra acesteia (Psalmi 60,8; 108,9). În conformitate cu aceasta, îndepărtarea încălţămintei unui bărbat de către văduva fratelui lui, făcea cunoscut nevrednicia bărbatului. El refuza să facă ceea ce era numai drept să se aştepte de la el. Compară cu Cântarea Cântărilor 7,1 ca figură pentru piciorul încălţat, ca tablou al frumosului şi atracţiei. A merge desculţ era privit ca degradant (2 Samuel 15,30; Isaia 20,2,4), sau ca un semn de umilinţă (Exod 3,5; Iosua 5,15).
În faţă. Comentatorii iudaici interpretează aceasta ca scuipare pe pământ, ,,înaintea feţei lui”. Aceasta pare rezonabil, pentru că prepoziţia nu este ,,pe” ci ,,lângă” sau ,,înainte” (Deutronom 11,25; Iosua 10,8). Scuiparea înaintea feţei era considerată a fi umilitoare (Numeri 12,14). Verbul acesta apare de trei ori în Biblia ebraică.
Aşa să se facă. Singura excepţie era mare preot căruia nu i se aplica legea leviratului (Levitic 21,13,14), fraţii care locuiau la depărtare şi cel în vârstă.