25:5 Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă, şi să se însoare cu ea ca cumnat.
Să se însoare cu ea ca cumnat. Scopul unei astfel de căsătorii era să se asigure un succesor celui decedat (vezi Geneza 38,8; Matei 22,25). Primul copil născut dintr-o astfel de legătură numită de obicei căsătorie levirată (căsătoria în care fratele soţului mort fără urmaşi ia în căsătorie pe cumnata rămasă văduvă, n. trad.), trebuia să fie moştenitorul fratelui decedat, cu scopul de a perpetua numele şi moştenirea lui. Un frate care refuza să îndeplinească această îndatorire era dispreţuit în public. Acest obicei era comun la multe popoare vechi, deşi cu mici deosebiri, şi mai era practicat de descendenţii unor vechi popoare din India. Cel mai bine cunoscut exemplu biblic al aplicării principiului căsătoriei levirate este acela al lui Rut moabita (Rut 1,22; 2,1-4.17).