Printable ModeDeuteronom, 24
|
24:1 Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ruşinos. Literal, ,,goliciune” şi în mod figurat, ca aici, ,,ruşine” sau ,,dezonoare”. Fapta ei ruşinoasă nu putea fi adulterul, pentru că acesta era pedepsit cu moartea (Deutronom 22,22; compară cu Matei 19,9). Era pur şi simplu o comportare pe care soţul o considera indecentă sau degradantă. Iudeii au înţeles acest precept mozaic ca însemnând că un bărbat putea divorţa de soţia lui aproape pentru orice motiv. (Matei 19,3.7). Hristos a explicat, totuşi, că nu era voia lui Dumnezeu ca divorţul să fie obţinut atât de uşor (Matei 19,4-6) şi că prevederea aceasta fusese făcută numai din cauza ,,împietririi” inimilor lor. (Matei 19,8). O carte de despărţire. Literal, ,,o notă de separare”. Îi va da-o. Aceasta trebuia să fie dată în mod formal, probabil înaintea martorilor, pentru ca ea să fie legal valabilă şi incontestabilă. Să-i dea drumul. Un alt act formal presupunea că soţul era dator să-i dea drumul aprovizionând-o cel puţin cu mijloacele necesare pentru a ajunge în siguranţă la casa tatălui ei (vezi Geneza 21,14; compară cu Deutronom 15,13). 24:2 Ea să iasă de la el, să plece, şi va putea să se mărite după un alt bărbat. Şi va putea. Plecarea ei formală era un anunţ public al faptului că nu mai era soţia bărbatului şi din cauza aceasta se putea mărita din nou. ,,Nota de separare”, sau ,,cartea de despărţire” desfăcea complet căsătoria. 24:3 Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărţire, şi după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare, Verset ce nu a fost comentat. 24:4 atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău. S-a pângărit. Consumarea căsătoriei cu un al doilea soţ o făcea necurată faţă de întâiul ei soţ. A o lua iarăşi de nevastă însemna să comită adulterul. Ea era nelegitimă pentru el (vezi Ieremia 3,1). Vinovată de păcat ţara. Adică, prin îngăduirea de stricăciune morală. Deşi Dumnezeu a îngăduit unele lucruri pe care desigur că El nu le putea aproba (vezi Deutronom 14,26), existau limite dincolo de care omul nu putea să treacă. Adesea ,,ţara” este personificată, ca şi când aceasta ar simţi şi acţiona (vezi Levitic 18,25; Isaia 24,5). Astăzi unii oameni se referă la Deutronom 24,1-4 ca un temei pe care ei sunt bucuroşi să-l considere ,,divorţ creştin”. În realitate, aceste versete ne descoperă viaţa de cămin a iudeului, în care luarea unei soţii era considerată ca achiziţionarea unei bucăţi de teren. Autoritatea soţului asupra soţiei sale era aproape absolută. Scopul legii anunţate era de a îmbunătăţi soarta femeilor evreice. Legea aceasta, departe de a stabili un nivel moral inferior, sau a aproba unul ca acesta, reprezenta un nivel mult mai înalt decât recunoscutele obiceiuri crude ale vremii. Legea garanta unei femei divorţate anumite drepturi şi în realitate o ocrotea de a fi considerată ca o adulteră şi ca o lepădată. Ea părăsea căminul primului ei soţ ca femeie liberă şi membru respectat al societăţii, cu dreptul de a contracta o căsătorie onorabilă. Cartea de despărţire declara că primul ei soţ nu mai avea asupra ei nici o pretenţie legală şi că nu avea nici un fel de obligaţie faţă de el – ea era liberă să devină soţia altui bărbat. Măritându-se din nou, ea nu devenea vinovată de adulter şi drepturile primului ei soţ nu erau încălcate. Divorţul mozaic nu a fost instituit pentru a anula idealurile căsătoriei aşa cum au fost instituite de Dumnezeu la creaţiune, ci din cauza ,,împietririi” inimilor oamenilor. (Matei 19,8). Soarta femeii gonite era deplorabilă. Cartea de despărţire uşura nenorocita ei soarta. Legea aceasta recunoştea pur şi simplu situaţia apăsătoare şi încerca s-o îmbunătăţească. Aceasta era o lege a îngăduinţei, nu poruncitoare. Aceste restricţii precise erau destinate să elimine uşoara procedură de divorţ, pe care se pare că evreii o învăţaseră din legăturile lor cu popoarele păgâne. Vorbirea atât de accentuată a lui Hristos a fost contra ideii soţiei ca proprietate (Matei 5,27-32; 19,3-9). Aceasta a adus multă mizerie şi nedreptate sexului feminin. Şcoala lui Hillel, care a elaborat filozofia religioasă populară iudaică pe vremea lui Hristos, a interpretat expresia tradusă ,,ceva ruşinos” (Deutronom 24,1) ca însemnând ceva care putea să fie neplăcut pentru soţ. Şcoala mai strictă şi mai puţin populară a lui Şamai a definit ,,necurăţia” ca un act dovedit de impudoare sau adulter. Pe vremea lui Hristos, şcoala Hillel îngăduia divorţul pentru astfel de josnicii ca expunerea braţului unei femei în public, arderea mâncării, sau când soţul găsea o altă femeie mai atrăgătoare. Despre această atitudine elastică Iosif Flavius scria: ,,Acela care doreşte să se despartă de soţia sa pentru o pricină oarecare (şi multe astfel de pricini se întâmplau să fie printre oameni) să-i dea în scris asigurarea că niciodată nu va mai fi soţia lui, căci în felul acesta ea putea fi liberă să se mărite cu un alt soţ, cu toate că înainte de a fi dată această carte de despărţire nu trebuia să i se îngăduie să facă aşa”. (Antiquities iv. 8,32). Legea din Deutronom 24,1-4 nu instituie divorţul ci numai îl tolerează, ţinând seama de nedesăvârşirile naturii omeneşti şi inferioarele concepţii morale ale poporului lui Dumnezeu din acel timp. Spre a cunoaşte părerea lui Dumnezeu cu privire la căsătorie, nu trebuie să stabilească alături de Deutronom 24,1-4, ci să meargă mai departe înapoi la Geneza 1,27 şi 2,24, cum a făcut şi Isus. (Matei 5,27-32; 19,3-9). Sfatul scris de Moise pentru poporul zilelor lui trebuie să fie interpretat în contextul acelor zile şi întotdeauna având în vedere idealul divin. Hristos a înălţat privirea oamenilor spre acel ideal divin rânduit în Eden. Acea primă căsătorie constituie modelul pe care Dumnezeu doreşte să fie urmat de poporul Său. 24:5 Când un om va fi însurat de curând, să nu se ducă la oaste, şi să nu se pună nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, şi să înveselească astfel pe nevasta pe care şi-a luat-o. Însurat de curând. Adică dacă este ,,căsătorit de curând” (RSV; vezi cap. 20,5-8). La război. Vezi cap. 20,7. Este în avantajul statului să dispună astfel de măsuri care vor cinsti şi înălţa căsătoria. Legea aceasta prevedea timp pentru trainica stabilire a căminului. Ba chiar mai important, din punct de vedere ebraic, ea făcea mai sigur ca un moştenitor să perpetueze numele familiei şi să moştenească pământul familiei. Sarcină. Literal, ,,slujbă” aşa cum este adesea tradus cuvântul ebraic (Numeri 4,23; 30, 35.39.43; 8,24). Aceasta se referă la orice slujbă publică care l-ar fi dus departe de cămin. 24:6 Să nu iei zălog cele două pietre de râşniţă, nici chiar piatra de râşniţă de deasupra; căci ar însemna că iei zălog însăşi viaţa cuiva. Piatră de râşniţă. Literal, ,,ambele pietre de râşniţă sau una din ele”. Cuvântul tradus ,,piatra de râşniţă de deasupra” se poate referi la o piatră sau la o piesă a râşniţei (Judecători 9,53; 2 Samuel 11,21). Viaţa cuiva. Adică, luând de la el ceva esenţial pentru pregătirea hranei lui şi periclitând sănătatea familiei lui. De secole, săracii Orientului au trăit la limita înfometării, şi un lucru ca acesta, în aparenţă mic, se putea dovedi tragic. 24:7 Dacă se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul din fraţii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vândut, hoţul acela să fie pedepsit cu moartea. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău. Să fi furat. Vezi Exod 21,16. Răpirea unui om pentru a face un rob din el era o crimă pedepsită cu moartea. Libertatea personală a omului era scumpă înaintea lui Dumnezeu. Robia era un păcat nescuzabil înaintea lui Dumnezeu şi a societăţii, ca împotriva robului. Totuşi, sclavia a existat într-o formă sau alta în ţările din Răsărit din timpuri imemorabile. Legile date de Dumnezeu lui Israel erau destinate să elimine sclavia cu timpul. Sclavia calcă buna cuviinţă şi orice drept uman. 24:8 Ia seama bine şi păzeşte-te de rana leprei; şi să faceţi tot ce vă vor învăţa preoţii dintre Leviţi, să aveţi grijă să lucraţi după poruncile pe care li le-am dat. Rana leprei. Aceasta era cea mai rea formă de necurăţie ceremonială şi, de aceea, cu privire la ea trebuiau să fie luate cele mai prudente precauţii. Două capitole lungi din Leviticul (cap.13 şi 14) enumără simptomele foarte amănunţit. ,,Rana”, literal ,,lovitură”. Acelaşi cuvânt ebraic este folosit în capitolul 17,8; 21,5. 24:9 Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, Mariei, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt. Mariei. Vezi Numeri 12. Maria era unul din cei trei conducători de seamă din Israel (Mica 6,4). Cu toate acestea ea a fost deodată lovită cu teribila boală a leprei şi scoasă din tabăra lui Israel timp de 7 zile (Numeri 12,14). Nici poziţia ei însemnată, nici înrudirea ei personală cu Moise, n-au scutit-o de aceasta. Leprosul cel mai sărac şi mai mizerabil nu era mai aspru tratat decât un lepros bogat sau dintr-o familie de seamă. Exista printre iudei tendinţa de a vedea toate cazurile de lepră ca o pedeapsă divină, dar nu este corect de a avea o astfel de părere faţă de toate cazurile. (Luca 13,1-6). Lepra este un simbol al păcatului. Leprosul spiritual la care însuşi sufletul este bolnav, nu poate găsi vindecare de boala lui în afară de Isus Hristos. 24:10 Dacă ai vreo datorie la aproapele tău, să nu intri în casa lui ca să-i iei lucrul pus zălog; În casa lui. Prevedere legală pentru ocrotirea celui sărac. Căminul lui şi conţinutul acestuia avea să fie de mică valoare materială şi era compus numai din cele mai sărace lucruri de strictă necesitate. O astfel de familie probabil că nu avea nimic mai mult decât îmbrăcămintea, câteva oale şi o râşniţă primitivă, pe lângă teren şi casă. Totuşi un astfel de cămin trebuia să fie respectat şi să rămână inviolabil. Acesta avea puţin de oferit pentru un împrumut (vezi Exod 22,26.27), dar nu trebuia să se facă abuz de ceva de mică importanţă. Stăpânul trebuia să vină afară la uşă şi să arate ce poate să ofere ca zălog. Cel care împrumuta nu trebuia să intre în cămin să ia sau să aleagă ce voia să ia. 24:11 ci să stai afară, şi cel pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul pus zălog. Să stai afară. Literal, ,,afară să stai”. Dumnezeu a ridicat un gard în jurul celui sărac şi umil. Drepturile de proprietate ale nevoiaşului sunt tot atât de scumpe înaintea lui Dumnezeu ca ale celui avut şi de clasă înaltă. Compară cu parabola din Matei 18,23-35. Dumnezeu aşteaptă ca creştinul să dovedească consideraţie în legăturile lui cu fraţii. 24:12 Dacă omul acela este sărac, să nu te culci cu lucrul luat zălog de la el la tine; Să nu te culci. Haina lui de deasupra poate să fi fost singurul lui lucru de valoare pe care omul sărac avea să-l ofere ca ,,zălog”. A oferi haina ca zălog nu era neobişnuit (Deutronom 24,17; Iov 22,6; Proverbe 20,16; 27,13; Amos 2,8). Acest zălog nu trebuia să fie reţinut peste noapte (Exod 22,25.26). Îmbrăcămintea exterioară era folosită pentru multe scopuri (Exod 12,34; Judecători 8,25). Cu privire la cerinţa de a restitui zălogul unui om sărac, vezi Ezechiel 18,7.12; 33,15. 24:13 să i-l dai înapoi la apusul soarelui, ca să se culce în haina lui, şi să te binecuvânteze; şi lucrul acesta ţi se va socoti ca un lucru bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău. Ca un lucru bun. Credinţa lui Avraam i-a fost considerată ca îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu. Arătarea îndurării faţă de cei săraci şi nevoiaşi este tot aşa de plăcută înaintea lui Dumnezeu (Matei 25,34-36). Oamenii sunt persoane care fac obiectul afectuoasei iubiri şi îndurări a lui Dumnezeu şi El doreşte ca noi să privim pe semenii noştri în acelaşi fel. Cuvântul ebraic pentru ,,îndreptăţire” apare atât în forma masculină, cât şi feminină. Ultimii profeţi ai lui Israel au folosit forma feminină, aşa cum face Moise aici, cu referire la atenţia compătimitoare faţă de săraci şi nevoiaşi. Ei erau dependenţi de Dumnezeu (Psalmi 10,14; 72,2), care amintea mereu poporului Său că datoria lor faţă de El cuprindea şi atenta purtare de grijă pentru aceşti nevoiaşi (compară cu 1 Samuel 2,8). Dar în acelaşi timp ei nu trebuiau să facă din ,,pomenile” lor, literal ,,îndreptăţire” înaintea oamenilor (Matei 6,1). Ei trebuiau să fie drepţi înaintea lui Dumnezeu. 24:14 Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii care locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale. Nedreptăţeşti. Literal, ,,fraudezi”. Acelaşi cuvânt ebraic este folosit în Levitic 19,13; 1 Samuel 12,3.4; Levitic 6,2,4. Simbriaşi. Vezi Levitic 19,13; Ieremia 22,13; Maleahi 3,5; Iacov 5,4. Străinii. Nici o deosebire nu trebuia să fie făcută între iudeu şi prozelit (Levitic 19,34). 24:15 Să-i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui; căci e sărac, şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat. Plata. Punctualitatea în plata salariului este o cerinţă tot atât de divină ca păzirea Sabatului sau plata zecimii. Aceasta nu este o faptă de bunăvoinţă, ci de dreptate. Compară cu pilda lucrătorilor din vie (Matei 20,1,2.8). O doreşte. Literal, ,,înalţă sufletul său”. El trăieşte de pe o zi pe alta şi nu are rezerve. 24:16 Să nu omori pe părinţi pentru copii, şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui. Fiecare. Nu era neobişnuit printre păgâni să se condamne o întreagă familie pentru crima unui membru (Daniel 6,24), dar Dumnezeu doreşte ca păcătosul însuşi să poarte întreaga pedeapsă pentru crima lui (2 Regi 14,6; Ezechiel 18,10-24). Scriptura trage o clară linie de despărţire între pedeapsa aplicată pentru o faptă rea, ca aici (vezi şi Romani 6,23), şi rezultatele naturale ale unei astfel de fapte (Ezra 20,5). 24:17 Să nu te atingi de dreptul străinului şi al orfanului, şi să nu iei zălog haina văduvei. Să nu te atingi de dreptul. Vezi Exod 22,22-24. Haina văduvei. Compară cu Iov 24,3. Dreptatea nu trebuie să fie negată nici celui mai neajutorat. Străinul, văduva, orfanul şi cel lipsit trebuie să se bucure de totala protecţie a legii (vezi Matei 18,18-35). 24:18 Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo; de aceea îţi dau aceste porunci ca să le împlineşti. Ai fost rob. Compară cu Levitic 19,33-34. Asupritorul care a experimentat el însuşi amărăciunea asupririi are o îndoită vină. 24:19 Când îţi vei secera ogorul, şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei: să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot lucrul mâinilor tale. Vei secera. Dumnezeu a lăsat numeroase legi pentru a uşura soarta celor nevoiaşi (Levitic 19,9.10; 23,22). Celor fără ogor le-a fost dat privilegiul de a culege ce rămânea pe ogor, în vie sau în pădurile de măslini. Proprietarul terenului putea să renunţe la ce rămânea în urma recoltării şi astfel să aducă fericire celor săraci, să uşureze nevoile lor şi în acelaşi timp să încălzească propria inimă (vezi Proverbe 11,24). 24:20 Când îţi vei scutura măslinii, să nu culegi a două oară roadele rămase pe ramuri: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei. Măslinii. Din anotimp în anotimp vremea recoltei ar vrea să le amintească oamenilor despre valoarea şi frumuseţea spiritului de milă. Existenţa săracilor în mijlocul nostru ne dă ocazia de a cultiva spiritul de generozitate. Acela care rămâne cu inima zgârcită pe vremea recoltei, când adună frumoasele daruri ale naturii, se poate cu greu aştepta să exercite generozitate în alte vremuri. 24:21 Când îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele care rămân pe urma ta: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei. Verset ce nu a fost comentat. 24:22 Adu-ţi aminte că ai fost rob în ţara Egiptului; de aceea îţi dau poruncile acestea, ca să le împlineşti. Adu-ţi aminte. Vezi v.18; cap. 15,15. Propriile experienţe grele şi dezamăgitoare din viaţă ar trebui să ne facă miloşi faţă de alţii care mai târziu pot să sufere aşa cum am suferit noi altă dată. Comentariile lui Ellen G. White 5 AH 216 10-12 MH 187 10-13 MB 111 14, 15 PP 532 17 MH 187 19-21 MH 186 19-22 PP 531 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: