23:4 pentru că nu v-au ieşit înainte cu pâine şi apă, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru că au adus, pe preţ de argint, împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca să te blesteme.
Nu v-au ieşit. Atitudinea neprietenoasă a lui Amon si Moab a adăugat mult la greutăţile copiilor lui Israel. Amândoi erau înrudiţi cu Israel, dar nu i-au acordat nici măcar politeţea obişnuită datorată străinilor, cu mult mai puţin aceea datorată rudelor (Geneza 14,18; 18,2; 19,1.2).
Dumnezeu le poruncise deja izraeliţilor să nu deranjeze pe amoniţi (Deutronom 2,19). Contradicţia aparentă dintre declaraţia făcută aici, că moabiţii nu au ieşit înaintea lui Israel cu provizii, şi aceea din capitolul 2,29, că ei au făcut lucrul acesta, este mai mult aparentă decât reală. Cuvintele din capitolul 23,4 înseamnă numai că moabiţii nu le-au oferit hrană de bună voie, într-un spirit prietenos – nu că ei n-au vândut hrană izraeliţilor în schimbul banilor.
Au adus... împotriva ta pe Balaam. Aceasta a fost lucrarea moabiţilor ajutaţi de madianiţi (Numeri 22,4-7). Hristos a învăţat că persoana nerecunoscătoare nu va moşteni împărăţia (Matei 25,41-46). Vrăjmăşia arătată faţă de biserică este privită ca ostilitate faţă de Hristos însuşi (Fapte 9,4.5).