23:14 Căci Domnul Dumnezeul tău, merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mână pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat, şi să nu Se abată de la tine.
Dumnezeu merge. Făcând astfel tabăra un pământ sfânt. Chivotul era în tabără ca semn al prezenţei lui Iehova (vezi Numeri 10,33-36). Forma verbului ,,a umbla” folosită aici sugerează umblarea în sus şi în jos în tabără (vezi Geneza 3,8; 13,17; 2 Samuel 7,6.7). Compară cu declaraţia apostolului Pavel din 2 Corinteni 6,16 la 7,1, care se poate să fi avut în minte acest verset când scria.
Nimic necurat. Literal, ,,nici o goliciune de nici un fel”, de obicei însemnând poziţie indecentă. Acelaşi cuvânt se întâlneşte în Geneza 9,22.23; Exod 28,42; Levitic 18,6.7; etc.
Să nu se abată. Compară cu Ieremia 32,40. Nimic ruşinos, necurat, indecent, nu trebuia să fie îngăduit să aibă loc nemustrat, sau Dumnezeu nu avea să mai rămână în tabără, ceea ce însemna că El avea să îngăduie vrăjmaşilor lor să-i înfrângă. O biserică necurată nu poate fi biruitoare în lupta dintre Hristos şi Satana, pentru că binecuvântarea cerului îi aşteaptă numai pe cei care se încred în El şi-L ascultă fără rezerve.