22:1 Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să le aduci la fratele tău.
Boul... fratelui tău. Răspunderea pentru prosperitatea unui prieten sau vecin a fost cu stricteţe prescrisă şi extinsă chiar la un vrăjmaş (Exod 23,4). Traducerea KJV, ,,rătăcindu-se”, este nepotrivită faţă de cuvântul ebraic care înseamnă ,,fiind alungată”. Acelaşi cuvânt mai este redat prin ,,tăindu-i” (Deutronom 20,19), ,,risipit” (Deutronom 30,4), ,,abate” (Deutronom 30,17), ,,fugit” (Iov 6,13). Dacă vitele, în acest caz, doar s-ar fi rătăcit, a le aduce înapoi n-ar fi fost altceva mai mult decât o chestiune de timp şi efort. Dat textul mai sugerează şi că în unele cazuri erau alungate de hoţi. În astfel de cazuri, exista un element de risc personal, când era posibil să aibă loc pierderea vieţii.
Ocoleşti. Compară cu Isaia 58,7. Să le aduci. Nu era de ajuns să aducă la cunoştinţa proprietarului, ci trebuia să fie depus efort spre a redobândi proprietatea lui. Compară cu pilda samariteanului milos (Luca 10,30-35).