20:1 Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, şi vei vedea cai şi care, şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine.
Cai şi care. Canaaniţii aveau un mare număr de care (Iosua 11,4; Judecători 4,3). Oştirea lui Israel era alcătuită din infanterişti. Ei nu şi-au pierdut niciodată teama de carele înarmate (Iosua 17,16; Judecători 1,19; 4,3; 1 Samuel 13,5,6). Abia în timpul lui David au avut şi ei carele lor (2 Samuel 8,4).
Să nu te temi. Iehova îi scosese din Egipt. El avea să fie cu ei în greutăţile luptei care le sta în faţă (Psalmi 20,6-8).
Dumnezeul tău... este cu tine. Pentru aceeaşi făgăduinţă dată în alte împrejurări vezi cap. 1,30,42; 7,21. Compară cu solia lui Isaia către Ahaz în conflictul lui cu Rezin şi Peca (Isaia 7,4-14; 8,8.10).
20:2 La apropierea luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului.
Preotul să vină. Vezi Numeri 31,6; 2 Cronici 13,12. Pentru chivotul luat pe câmpia de luptă, vezi 1 Samuel 4,4.5 (compară cu 2 Samuel 11,11), şi pentru o jertfă adusă lui Dumnezeu pentru victorie în bătălie, vezi 1 Samuel 7,9; compară cu 1 Samuel 13,9-13.
20:3 Să le spună: Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteţi aproape de luptă împotriva vrăjmaşilor voştri. Să nu vi se tulbure inima, fiţi fără teamă, nu vă spăimântaţi, nu vă îngroziţi dinaintea lor.
Turbure. Mai bine ,,moaie”, ,,a fi plăpândă”, ,,a fi slabă”. Pentru alte întrebuinţări ale cuvântului tradus ,,turbure” vezi 2 Regi 22,19; Psalmi 55,21; Isaia 1,6.
20:4 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată pe vrăjmaşii voştri, ca să vă mântuiască.
Domnul Dumnezeul vostru. Compară cu încrederea lui David (1 Samuel 17,45; Psalmi 20,7). Adesea jertfele erau aduse lui Dumnezeu la începutul campaniei cu scopul de a invoca prezenţa Sa. În marea luptă de pe urmă, de înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, Iehova este reprezentat ca fiind prezent în persoană pentru a duce lupta (vezi Isaia 13,6-14; Ioel 3,9-21; Apocalipsa 16,14-16; 19,11-16).
20:5 Mai marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: Cine a zidit o casă nouă, şi nu s-a aşezat încă în ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se aşeze altul în ea.
Mai marii. Acelaşi cuvânt tradus aici ,,mai mari” se află în Exod 5,6.10.14.15.19; Numeri 11,16; Deutronom 1,15; 16,18; Iosua 1,10, etc., şi ca ,,priveghetor” în Proverbe 6,7. Aceşti bărbaţi erau magistraţi civili, pentru că oştirea lui Israel nu era o grupare de soldaţi profesionişti.
Nu s-a aşezat. (consacrat, în engleză) Verbul astfel tradus (consacrat n.trad.) este folosit pentru a consacrarea unui altar (Numeri 7,10) şi a sanctuarului (1 Regi 8,63; 2 Cronici 7,5). În acest verset, pentru o casă particulară.
20:6 Cine a sădit o vie, şi n-a mâncat încă din ea, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din ea.
N-a mâncat încă din ea. Proprietarul nu putea să mănânce legal rodul unei vii în timpul primilor trei ani după plantare (Levitic 19,23; etc.). În al patrulea an el putea să aducă roadele la Ierusalim şi să le mănânce ca dar de mulţumire (Levitic 19,24). Dar în anul al cincilea roadele erau ale lui (Levitic 19,25).
20:7 Cine s-a logodit cu o femeie, şi n-a luat-o încă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi s-o ia altul.
S-a logodit cu o femeie. Această scutire era un act de atenţie, aşa ca omul să nu moară fără să aibă copii care să perpetueze numele şi interesele lui. Scutirea aceasta dura un an (cap. 24,5). Cele trei scutiri inserate în versetele 5-7 nu puteau să aibă un efect folositor asupra economiei naţiunii. Ele erau o importantă uşurare a nesiguranţei şi a extrem de tulburătoarelor efecte ale războiului asupra întregii vieţi a poporului.
20:8 Mai marii oştirii să vorbească mai departe poporului, şi să spună: Cine este fricos şi slab la inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.
Fricos şi slab la inimă. Se simţea necesar a ocroti oştirea de spiritul molipsitor al laşităţii. Este de asemenea necesar a se menţine un înalt nivel de curaj în lupta creştină. Biruinţele se câştigă prin disciplină, curaj, devoţiune faţă de datorie şi un spirit de sacrificiu de sine (Luca 14,26.27; Galateni 6,9).
20:9 După ce mai marii oştirii vor isprăvi de vorbit poporului, să aşeze pe căpeteniile oştirii în fruntea poporului.
Căpeteniile. Referindu-se la slujbaşii care aveau comanda peste grupele de mii, de sute, de cincizeci (vezi Numeri 31,14.48; 1 Samuel 8,12; 22,7; 2 Samuel 18,1). Numărul singular de căpitan al ,,oştirii” este folosit spre a-l desemna pe comandantul şef al armatei întregi (Geneza 21,22; 2 Samuel 2,8; 1 Regi 16,16).
20:10 Când te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s-o îmbii cu pace.
Îmbii cu pace. Însemnând condiţii de supunere. Vezi propunerile de negociere făcute de Ben-Hadad al Siriei lui Ahab, regele lui Israel (1 Regi 20,1-6), şi de reprezentantul regelui Asiriei lui Ezechia, regele lui Iuda (2 Regi 18,17-37).
20:11 Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus.
Să-ţi dea bir. Cuvântul tradus astfel este un substantiv colectiv care indică un corp de lucrători pentru muncă forţată (vezi RVS). Împăratul Solomon a strâns astfel de oameni din popor, vreo 30.000 (1 Regi 5,13) pentru a fi trimişi în Liban (1 Regi 5,14; compară cu 1 Regi 9,15.20.21; 12,18; 2 Cronici 10,18). În Isaia 31,8 acelaşi cuvânt este tradus ,,robiţi”.
20:12 Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori.
Nu primeşte pacea. O respingere a ofertei de pace era privită ca o declaraţie de război şi era urmată de începerea ostilităţilor.
20:13 Şi după ce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mâinile tale, să treci prin ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească.
Prin ascuţişul săbiei... cei de parte bărbătească. Respingerea ofertei de pace era expresia unei hotărâri de a continua închinarea la idoli, cu toate imoralităţile prezente. Corupţia morală şi totala stricăciune a locuitorilor cetăţilor idolatre făcea inevitabilă nimicirea lor dacă refuzau să primească pe Dumnezeu şi să întoarcă spatele idolatriei.
20:14 Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi-i va da în mână Domnul, Dumnezeul tău.
Prada. Metale preţioase, îmbrăcăminte, stocuri de hrană şi tot felul de bunuri de gospodărie (vezi cap. 2,35).
20:15 Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi foarte departe de tine, şi care nu fac parte din cetăţile neamurilor acestora.
Verset ce nu a fost comentat.
20:16 Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă.
Cetăţile. Referindu-se special la cetăţile Canaanului. Lor nu trebuia să li se facă nici o ofertă de pace. Dumnezeu dăduse mai înainte instrucţiuni severe în privinţa cruţării vreuneia dintre ele (Exod 23,31-33; 34,11-16). A fost luată orice precauţie pentru a ocroti pe Israel de formele degradante ale idolatriei practicate de canaaniţi. Despre urâciunea acestor popoare vezi Levitic 18,24-28; 20,23.
20:17 Ci să nimiceşti cu desăvârşire popoarele acelea, pe Hetiţi, pe Amoriţi, pe Canaaniţi, pe Fereziţi, pe Heviţi, şi Iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,
Nimiceşti cu desăvârşire. Literal, ,,consacrat”, adică dat nimicirii. Hetiţii. Compară cu Deutronom 7,1 şi Iosua 24,11, unde sunt enumerate şapte naţiuni, nu şase. Aici sunt omişi ghirgasiţii. Cum ţi-a poruncit. Vezi cap. 7,2; compară cu instrucţiunile raportate în Exod 23,31-33.
20:18 ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru.
Urâciunile. Acestea indică spre motivul suprem al măsurilor severe luate. Marea răutate îmbinată cu respingerea harului cerea judecată (vezi cap. 7,26; 12,31). Când ,,nelegiuirea amoriţilor” s-a umplut, judecata a venit (vezi Geneza 15,16; 1 Regi 21,26).
20:19 Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care eşti în război, ca s-o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănânci din ei şi să nu-i tai; căci pomul de pe câmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine?
Pomii. Pomii fructiferi aveau să dea reînviorare şi întreţinere. Ei nu puteau creşte într-o zi.
Pomul de pe câmp. Compară cu 1 Samuel 16,20, care literal se citeşte ,,un măgar de pâine”, care înseamnă un măgar încărcat cu pâine. Tot aşa, despre pomii fructiferi se spune ca fiind pentru întreţinerea oamenilor. În RSV citim: ,,Sunt oare pomii de pe câmp oameni ca să fie interesaţi de tine?”
20:20 Numai copacii pe care-i vei şti că nu sunt pomi buni de mâncat, vei putea să-i strici şi să-i tai, şi vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetăţii care este în război cu tine, până va cădea.
De mâncat. Literal, ,,pentru hrană”.
Întărituri. Literal, ,,lucrări de asediere” (RSV). Referirea este la diferitele ziduri de apărare, tranşee, etc., construite pentru a ajuta la supunerea cetăţii. Acelaşi cuvânt este tradus ,,întărit” (2 Cronici 8,5); ,,întărite” (2 Cronici 11,5); ,,fortăreaţă” (Ieremia 10,17); ,,fortificat” (Mica 7,12); ,,turn” (Habacuc 2,1; compară cu 2 Cronici 26,15; 2 Samuel 20,15).
Va cădea. Literal, ,,doborî” (vezi Deutronom 28,52; Isaia 32,19)
Comentariile lui Ellen G. White
5-8 PP 548
16 PP 492
17 COL 253 18-21
18-214T 204, 455