19:14 Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.
Să nu muţi. Literal, ,,muţi înapoi”, adică, aşa fel ca să lărgeşti propria bucată de pământ şi să micşorezi corespunzător pe cea a vecinului. Din vechi timpuri, semnele de hotar au fost considerate ca inviolabile. Asupra aceluia care muta pe furiş semnele de hotar era pronunţat un blestem (Deutronom 27,17; vezi şi Iov 24,2; Proverbe 22,28; 23,10; Osea 5,10).
Puse de strămoşi. Sau ,,de cei de mai înainte”. Nu se referă la generaţiile timpurilor trecute ajungând până la antichitate, ci la cei care au împărţit la început pământul şi au pus semn hotarelor.