16:1 Păzeşte luna spicelor, şi prăznuieşte sărbătoarea Paştelor în cinstea Domnului, Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul tău, din Egipt, noaptea.
Luna spicelor (luna lui Abib). Literal, ,,luna tinerelor spice de grâu” (Exod 9,31; Levitic 2,14). Această lună iudaică, numită mai târziu Nisan, se întindea între sfârşitul lui martie şi sfârşitul lui aprilie. Abib era numită de Dumnezeu ca prima lună a anului bisericesc israelit (Exod 12,2; compară cu 13,4; 34,18).
Paştelui. Din cele trei sărbători anuale poruncite, Paştele era prima (Exod 23,14-17). Ea se ţinea în Abib sau Nisan, pentru că aceasta era luna în care Dumnezeu a scos pe Israel din ţara Egiptului. Timp de şapte zile poporul mânca pâine nedospită, ca la plecarea lor grăbită din Egipt (vezi Exod 12,34). În casele lor nu trebuia să rămână deloc aluat, nici ceva din mielul pascal după prima noapte. După ce animalul pascal era mâncat, poporul se întorcea la corturile lui. Timp de şase zile mâncau pâine nedospită şi ţineau o adunare în a şaptea zi, care era respectată ca un Sabat (vezi şi Exod 12,1-28).
Noaptea. De fapt, când copii lui Israel au părăsit Egiptul era dimineaţa devreme (PP 281) (Exod 12,29-34). Porunca să se pregătească pentru plecare urgentă şi cererea lui Faraon ca ei să plece imediat fuseseră date cu o seară înainte (Exod 12,11.12.31-33).
16:2 Să jertfeşti Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, jertfele tale de oi şi boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo.
Să jertfeşti paştele. Animalul de jertfă pentru Paşti trebuia să fie un miel sau un ied (Exod 12,5). Să se observe că Exod 12,3-6 prescrie un animal de parte bărbătească de un an, miel sau ied, spre a fi consumat la o singură masă. Mai târziu a fost ales în mod neabătut mielul ca jertfă, mai degrabă decât iedul.
În locul. Locul în care ei trebuia să înjunghie Paştele era sanctuarul Domnului, o poruncă repetată mereu (cap. 16,2.6.7; compară cu v.11, 15, 16 pentru alte sărbători).
16:3 În timpul sărbătorii, să nu mănânci pâine dospită, ci şapte zile să mănânci azime, pâinea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte toată viaţa ta de ziua când ai ieşit din ţara Egiptului.
Nu… pâine dospită. Pâinea dospită era interzisă la orice mâncare de jertfă (vezi Levitic 2,1), deoarece aluatul reprezintă fermentare şi decădere, şi deci stricăciune. Şapte zile. Vezi Exod 12,15.18-20; 13,6.7; 23,15; Levitic 23,6. Întristării. Cuvântul astfel tradus este dintr-o rădăcină care înseamnă ,,a fi aplecat”, ,,a fi dezamăgit”. Referirea se aici este la robia lui Israel din Egipt (Exod 3,7; 4,31).
În grabă. Expresia tradusă astfel este dintr-un cuvânt care înseamnă ,,a fi alarmat”, ,,a tremura”. Verbul arabic corespunzător înseamnă ,,a grăbi”, ,,a constrânge”, ,,a incita”. Înţelesul de aici este că Israel s-a grăbit să plece în mare grabă. Compară cu aceeaşi rădăcină redată ca ,,înspăimântaţi” (cap. 20,3). Compară cu Exod 12,11.34.39, unde este spus că Israel n-a avut timp să pună aluat în plămădeala lor (vezi Isaia 52,12).
Să-ţi aduci aminte de ziua. Vezi Deutronom 4,9; Exod 13,8.
16:4 Să nu se vadă aluat la tine, pe toată întinderea ţării tale, timp de şapte zile; şi nici o parte din vitele pe care le vei jertfi în seara celei dintâi zile să nu fie păstrată peste noapte până dimineaţa.
Peste noapte. Vezi Exod 12,10; 34,25; Numeri 9,12 (compară cu Exod 23,18).
16:5 Nu vei putea să jertfeşti Paştele în vreunul din locurile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, ca locuinţă;
Nu vei putea să jertfeşti. În viitor, jertfa nu putea fi făcută în nici o locuinţă sau loc particular, ci numai în locul arătat de Iehova (vezi cap. 12,5.11). Primul Paşti a fost mâncat în locuinţele oamenilor din Egipt, în ajunul fugii lor. Atunci nu exista sanctuar, nici loc de adunare sfântă unde ei puteau să se adune.
16:6 ci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.
Seara. Adică, între cele două seri (vezi Exod 12,6). După ce era adusă jertfa de seară, era înjunghiată jertfa de Paşti.
Pe vremea. Literal, ,,vremea hotărâtă” sau ,,locul adunării”. Compară cu ,,la vremea hotărâtă” (Exod 23,15; 34,18); ,,un loc hotărât” (Iosua 8,14). În aceste cazuri, referirea este la ceasul hotărât şi anume acela al Exodului din Egipt.
16:7 Să fierbi vita tăiată, şi s-o mănânci în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. Şi dimineaţa, vei putea să te întorci şi să te duci în corturile tale.
Să fierbi vita… şi s-o mănânci. Vezi Exod 12,8.9. Verbul tradus aici ,,fierbi” este redat ,,copt” (2 Samuel 13,8) şi de două ori ,,fiert” (Deutronom 16,7; 2 Cronici 35,13), dar în toate celelalte cazuri de gătire este tradus ,,fiert”. După cum s-ar părea, însemnătatea rădăcinii lui era ,,a coace”, ca în ,,secerişul este copt” (Ioel 3,13) şi ,,struguri copţi” (Geneza 40,10). Deoarece în toate cazurile ideea este aceea a coacerii sau a aducerii la punctul deplinei pregătiri prin căldură, aici ,,fript” ar putea fi mai potrivit. Compară cu expresia ,,fript la foc” (Exod 12,9) şi raportul de mai târziu despre Paşti care contrastează mielul fript cu alte jertfe, care erau fierte (2 Cronici 35,13).
Corturile. Aici cu înţelesul de ,,cămine”. Acest obicei a rămas chiar şi după ce Israel n-a mai peregrinat ci a devenit o naţiune stabilă în Palestina, cu locuinţe permanente (vezi Judecători 7,8; 2 Samuel 19,8; 1 Regi 12,16). Ei trebuiau să rămână peste noapte în locul în care mâncaseră Paştele. Dimineaţa, cei care se uniseră cu alte familii la mielul pascal, puteau să se întoarcă la casele lor (vezi Exod 12,4).
16:8 Şase zile, să mănânci azime, şi a şaptea zi să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea.
A şaptea zi. Sărbătoarea ţinea şapte zile, cât ţinea şi mâncarea de pâine nedospită (Exod 12,15; 13,6; Levitic 23,6; Numeri 28,17). Declaraţia făcută aici trebuie să fi însemnat că după ce s-a mâncat pâinea nedospită timp de şase zile, copiii lui Israel trebuiau să ţină ,,o adunare de sărbătoare”, în timp ce continuau să mănânce pâine nedospită.
O adunare de sărbătoare. Cuvântul tradus astfel este dintr-un verb care înseamnă ,,a reţine”, ,,a îngrădi”, ,,a închide”, mai ales pentru scopuri religioase (vezi Levitic 23,36; Numeri 29,35; 2 Cronici 7,9; Neemia 8,18, cu referire la sărbătoarea corturilor; compară cu Amos 5,21).
Să nu faci nici o lucrare. Adică, ei nu trebuiau să facă nici o lucrare obişnuită (Numeri 28,25; compară cu ,,lucrarea” din 2 Regi 22,5.9).
16:9 Să numeri şapte săptămâni; de când vei începe seceratul grâului, să începi să numeri şapte săptămâni.
Şapte săptămâni. Vezi Levitic 23,15. Această expresie dă sărbătorii numele de ,,sărbătoarea săptămânilor” (vezi Deutronom 16,10). La iudeii din răspândiri aceasta a fost numită mai târziu ,,Cincizecime” (Fapte 2,1).
Să numeri. Aceste şapte săptămâni începeau pe timpul seceratului de orz (vezi Iosua 3,15; 5,10; vezi şi Levitic 23,15).
16:10 Apoi să prăznuieşti sărbătoarea săptămânilor, şi să aduci daruri de bună voie, după binecuvântarea pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău.
Sărbătoarea. De la chag, un cuvânt care înseamnă mai mult decât ,,sărbătoare”. El cuprinde ideea de pelerinaj religios şi este, de fapt, deviat dintr-un verb care înseamnă ,,a face un pelerinaj”, ,,a întreprinde o călătorie către un obiect de închinare”. Cuvântul arab haj descrie pelerinajul sacru al musulmanilor la Mecca.
Sărbătoarea săptămânilor. Acestei sărbători îi mai sunt date şi numele de ,,sărbătoarea secerişului” şi ,,ziua celor dintâi roade” (vezi Exod 23,16; 34,22; Numeri 28,26).
Să aduci tribut (engleză). Cuvântul astfel tradus nu se mai află în nici un alt loc din Vechiul Testament. Echivalentul aramaic al cuvântului înseamnă ,,suficienţă”. Ideea poate să fie a unui dar proporţional cu poziţia şi mijloacele vieţii unui om. Derivarea cuvântului este obscură.
Binecuvântarea. Vezi versetul 17.
16:11 Să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să locuiască Numele Lui acolo, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, Levitul care va fi în cetăţile tale, şi străinul, orfanul şi văduva care vor fi în mijlocul tău.
Să te bucuri. Trebuia să fie arătat un spirit generos faţă de cei în nevoie (cap. 12,7.12.18; 14,29). Aceasta avea să aducă bucurie pentru cel ce dăruia şi pentru cel ce primea.
16:12 Să-ţi aduci aminte că ai fost rob în Egipt, şi să păzeşti şi să împlineşti legile acestea.
Rob. Vezi cap. 15,15.
16:13 Să prăznuieşti sărbătoarea corturilor şapte zile, după ce îţi vei strânge roadele din arie şi din teasc.
Sărbătoarea corturilor. Ultima sărbătoare anuală iudaică. Era poruncit ca toţi bărbaţii să fie prezenţi în fiecare an (vezi versetul 16). Cuvântul ,,corturi” este tradus din cuvântul pentru ,,colibe” (Geneza 33,17). Verbul înseamnă ,,a împleti împreună”, ,,a acoperi”. Substantivul derivat este, atunci, un ,,acoperiş” sau ,,colibă” de ramuri împletite şi întreţesute pentru a forma un acoperământ vremelnic şi totuşi adecvat. Sărbătoarea corturilor era ţinută la sfârşitul secerişului când cerealele şi strugurii din vii fuseseră adunaţi şi prelucraţi.
16:14 Să te bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul, străinul, orfanul şi văduva care vor fi în cetăţile tale.
Să te bucuri. Sfârşitul sezonului culesului de struguri avea să fie un timp de veselie (vezi Isaia 16,10). Secerişul grâului fusese adunat aproximativ cu patru luni mai devreme; culesul strugurilor venea prin septembrie sau octombrie.
16:15 Să prăznuieşti sărbătoarea şapte zile în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul; căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate roadele tale şi în tot lucrul mâinilor tale, şi de aceea să fii vesel.
Sărbătoarea. Notează diferitele daruri oferite pentru această perioadă (Numeri 29,12-35). În Levitic 23,36; Numeri 29,35 se vorbeşte despre o zi, a opta.
16:16 De trei ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El: la sărbătoarea azimelor, la sărbătoarea săptămânilor, şi la sărbătoarea corturilor. Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului.
De trei ori. Vezi Exod 23,14-17; vezi şi Exod 34,18,22,23. Observă că Exod 34,24 adaugă făgăduinţa că Domnul ca păstra ţara neatinsă în timpul absenţei poporului din casele lor. Expresia ,,înaintea Domnului” literal se citeşte ,,în faţa lui Iehova” care înseamnă acces în prezenţa Lui. Notează aceeaşi expresie folosită despre o întâlnire regală faţă către faţă (2 Samuel 3,13; 14,28.32; 2 Regi 25,19; Estera 1,14). Psalmistul vorbeşte despre extazul credinciosului la privirea feţei lui Dumnezeu (Psalmi 17,15).
Goale. Adică, ,,cu mâna goală” (RSV). Poporul trebuia să apară în faţa lui Iehova cu astfel de daruri care să fie vrednice de binecuvântările primite la secerişurile lor (vezi Exod 23,15; 34,20). Vezi versetul 10.
16:17 Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău.
Să dea ce va putea. Literal, ,,conform cu darurile mâinii lui”. Deşi el trebuia să dea cu mână largă, după binecuvântările primite, el nu trebuia să dea până la măsura de a se împovăra pe sine şi de a crea greutăţi pentru familia sa.
16:18 Să pui judecători şi dregători în toate cetăţile pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, după seminţiile tale; şi ei să judece poporul cu dreptate.
Să pui. Literal, ,,numeşte pentru tine”. Compară cu numirea de către Moise de judecători pentru a aplana disputele dintre oameni (Exod 18,21-26; Deutronom 1,12-18).
În toate cetăţile. Sau, ,,în toate cetăţile tale” (RSV). Aceasta se referă la numirea de judecători locali. Procedura juridică a fost mai târziu amplificată prin numirea de preoţi ca şi curte de recurs (cap. 17,8,9).
Judece… cu dreptate. Literal, ,,judecăţile dreptăţii” (vezi cap. 1,16).
16:19 Să n-atingi nici un drept, să nu cauţi la faţa oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi.
Să n-atingi nici un drept. Vezi Exod 23,6,8 (compară cu Deutronom 24,17; 27,19; 1 Samuel 8,3; Isaia 10,1,2).
Să nu cauţi la faţa oamenilor. Literal, ,,să nu recunoşti feţe” (vezi Exod 23,1-3; Levitic 19,15; Psalmi 82,1-5).
Daruri. Mai ales, mită (vezi Exod 23,8; 1 Samuel 8,3; Iov 15,34; Psalmi 26,10).
16:20 Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Cu scumpătate dreptatea. Literal, ,,dreptate, dreptate”, o formă iudaică caracteristică de afirmare accentuată a chestiunii.
Să urmezi. Adică, ca şi cum ai urmări-o (Geneza 35,5; Levitic 26,7; 2 Samuel 2,19).
16:21 Să nu-ţi aşezi nici un idol de lemn lângă altarul pe care-l vei ridica Domnului, Dumnezeului tău.
Lemn. Ebraicul aşerim. Cuvântul este folosit de mai mult de 30 de ori în Vechiul Testament şi în mod constant este redat prin ,,crâng” în KJV. Cuvântul este întotdeauna folosit în legătură cu idoli (vezi Exod 34,13). Ar trebui tradus ,,copaci sacri”, sau ,,stâlpi de lemn”. Aceştia erau dedicaţi zeiţei păgâne Ashera, în timp ce stâlpii de piatră erau obiecte de închinare consacrate lui Baal.
16:22 Să nu ridici nici stâlpi idoleşti, care sunt urâţi de Domnul, Dumnezeul tău.
Stâlpi. Literal, ,,stâlp”. Astfel de ,,stâlpi” au fost ridicaţi de păgâni ca obiecte de închinare (vezi Geneza 28,18). Acelaşi cuvânt apare în Exod 23,24; 34,13; Levitic 26,1; etc.. De obicei aceşti ,,stâlpi” erau de piatră şi erau dedicaţi închinării idolatre, mai ales lui Baal. În multe cazuri ei erau în legătură cu închinarea perversă sau desfrânată. Din contră, Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte a vizitei făcută lui de către Dumnezeu (Geneza 28,18,22; 31,13; 35,14).
Comentariile lui Ellen G. White
11-14 PP 530
16,17 3T 395
17 CS 73