15:19 Să închini Domnului, Dumnezeului tău, pe orice întâi născut de parte bărbătească din cireada şi turma ta. Să nu munceşti cu întâiul născut al vacii tale, să nu tunzi pe întâiul născut al oilor tale.
Întâi născut de parte bărbătească. Legea era dată la ieşirea din Egipt că orice întâi născut de parte bărbătească atât dintre oameni cât şi din animale aparţinea lui Dumnezeu (vezi Exod 13,12-15; Numeri 18,15-18).
Să închini Domnului. Aceasta nu contrazice Levitic 27,26, ,,nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul născut”. Aici înţelesul este că proprietarul trebuie să recunoască pe întâiul născut ca proprietate a lui Iehova, şi nu trebuie să fie folosit în nici o împrejurare pentru alt scop. Levitic 27,26 înseamnă că nici un om să nu ia ceea ce Domnul consideră deja ca fiind al Său – întâiul născut – şi să-l prezinte ca plată pentru o juruinţă personală.
Să nu munceşti. Întâii născuţi de parte bărbătească erau sfinţiţi lui Iehova. Ei nu trebuiau să fie puşi la muncă profană obişnuită, chiar dacă ei puteau rămâne în mod temporar în posesiunea omului. Întâii născuţi de parte femeiască nu erau consacraţi Domnului, cum erau cei de parte bărbătească. Ei puteau fi aduşi ca jertfă de pace, cu participarea aducătorului la o masă ceremonială, dând o parte şi preoţilor. Aceasta este în armonie cu principiul zecimii a doua (cap. 14,23).
Să nu tunzi. Un întâi născut din turmă nu trebuia să fie tuns, pentru că el era consacrat pentru o folosire sfântă. Dumnezeu are în primul rând pretenţia asupra a tot ce avem, viaţa noastră, afecţiunile noastre, puterile noastre spirituale, mintale şi fizice, slujirea noastră, proprietatea noastră.