15:16 Dacă însă robul tău îţi va zice: Nu vreau să ies de la tine, pentru că te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine,
Nu vreau să ies de la tine. Aici este cazul unui bărbat care a ajuns atât de ataşat de stăpânul său încât prefera să rămână (vezi Exod 21,5). Când un om refuza astfel să devină liber, el alegea în mod voluntar sclavia perpetuă. Prevederea aceasta, dacă era adusă la îndeplinire în conformitate cu regulile puse de Dumnezeu (vezi v.15), se putea dovedi o binecuvântare pentru indivizi neînstare să-şi administreze propriile treburi. Ei se puneau astfel în mod permanent sub ocrotirea unuia care putea să administreze treburile pentru ei şi care dovedise amabilă purtare de grijă faţă de sclavii lor. Aceleaşi prevederi care fuseseră aplicate unei robii vremelnice trebuiau să fie continuate.
Te iubeşte. Tratamentul generos şi plin de consideraţie câştigase inima omului. În sclavie el aflase suficientă măsură de libertate spre a-l satisface. Motivul pe care se întemeia dorinţa lui de a rămâne era iubirea.