15:15 Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat: de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.
Rob. Un argument puternic din experienţă, cel mai puternic motiv pentru generozitate (vezi Deutronom 16,12; 24,18.22; compară cu Matei 10,8; 18,23-35). Legile biblice referitoare la sclavie nu numai că uşurau soarta sclavului, ci până la urmă duceau la libertatea lui. Nici un israelit nu trebuia să fie ţinut în sclavie pentru totdeauna. Regulile acestea cuprindeau prevederi, (1) Sclavul israelit nu putea fi obligat să slujească mai mult de şase ani, iar în al şaptelea an trebuia să fie eliberat. (2) Tratamentul aspru din partea stăpânului era strict oprit (Levitic 25,39-43). (3) Dacă într-un moment de mânie stăpânul provoca serioasa vătămare corporală sclavului, acesta din urmă trebuia să fie eliberat (Exod 21,26). (4) Pedeapsa severă neraţională aplicată sclavului atrăgea pedeapsa legală pentru stăpân (Exod 21,20.21). (5) În timpul robiei, condiţiile slujbei trebuiau să fie atât de liberal administrate încât să fie posibil pentru rob să achiziţioneze proprietate sau suficiente mijloace spre a se elibera pe sine (Levitic 25,49). Efectul acestor principii avea să tindă neabătut spre a elimina neplăcuta şi nefericita soartă a sclavului. De fapt, soarta ,,sclavului” evreu cu greu putea fi recunoscută ca sclavie de către naţiunile din jurul lui Israel.