14:29 Atunci să vină Levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.
Străinul. ,,Străinul”, întocmai ca levitul, nu avea pământ. Orfanii şi văduvele meritau de asemenea o consideraţie deosebită (vezi cap. 16,11.14; 24,17.19; 26,12). Prima zecime era exclusiv pentru întreţinerea preoţilor şi a leviţilor. A doua zecime se îngrijea fie de un ospăţ sacru de familie înaintea Domnului, ori pentru o masă prescrisă de Iehova pentru orfani, pentru săraci, şi pentru ,,străinii” din interiorul ţării. Era de preferat ca leviţii să ia parte la toate aceste ospeţe. Prescripţiile lui Israel pentru cei nevoiaşi au încurajat practica adevăratei religii. Apostolul Iacov a exprimat acelaşi principiu pentru biserica creştină (Iacov 1,27).
Comentariile lui Ellen G. White
2 GC 46; LS 350; MM 321
PK 568; 1T 282; 3T 172
8 MH 313
23,29 PP 530
29 COL 220