10:8 În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi, şi i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească, şi să binecuvânteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi.
În vremea aceea. Adică, la Sinai (vezi v.5, 10). Referirea este la întoarcerea lui Moise în tabără după cea de a doua rămânere a lui timp de 40 de zile pe munte.
Despărţit. Forma cuvântului ebraic folosit aici arată un act solemn de consacrare în slujba lui Dumnezeu. Într-un fel asemănător a fost ,,despărţit” şi Israel dintre celelalte naţiuni (Levitic 20,24), şi Leviţii dintre celelalte seminţii ale lui Israel (Numeri 16,9), făcându-i prin aceasta să fie ai lui Iehova (Numeri 8,14). Leviţii se separaseră ei înşişi de celelalte triburi ca răspuns la chemarea lui Moise de a sta pentru Dumnezeu în mijlocul apostaziei (Exod 32,26-29). Ei erau în caracter despărţiţi de fraţii lor, în virtutea propriei lor alegeri, acum, în virtutea alegerii lui Dumnezeu ei erau puşi de o parte pentru slujba Lui.
Să ducă chivotul. Această însărcinare sfântă a fost dată chehatiţilor, când se muta tabăra dintr-un loc în altul (Numeri 3,27.31).
Să stea înaintea Domnului. Aceasta este o expresie care înseamnă consacrare pentru slujba Domnului în serviciul public. Ei slujeau înaintea lui Dumnezeu aşa cum făceau slujbaşii de la curte înaintea regelui. Preoţii erau răspunzători faţă de Dumnezeu. Ea mai este folosită de profeţi ca slujitori ai lui Dumnezeu (1 Regi 17,1; 18,15). Ea mai este folosită şi despre prezenţa lui Ghehazi pe lângă profetul Elisei (2 Regi 5,25).
Ca să-I slujească. Leviţii trebuiau să slujească pe preoţi ca ajutoare ai lor (Numeri 3,6), şi să poarte grija generală a Cortului Întâlnirii (Deutronom 10,8). Numele de ,,levit” a ajuns să indice pe membrii ne-aaronici ai seminţiei preoţeşti. Fiii lui Aaron din punct de vedere tehnic nu sunt ,,leviţi”. Leviţii erau consacraţi pentru însărcinările serviciului de la Sanctuar, altele decât cele ale serviciului divin şi al jertfelor.
Să binecuvânteze poporul în numele Lui. Vezi Numeri 6,23-27, unde această expresie este folosită despre preamărirea lui Dumnezeu şi binecuvântarea poporului cu mâinile ridicate. Aceasta era o însărcinare solemnă adusă la îndeplinire de către preoţi (Levitic 9,22) ca de încheiere a serviciului de dimineaţă şi seara şi în alte dăţi. La ocazii importante şi regii binecuvântau poporul (2 Samuel 6,18). Moise mai vorbeşte despre ea în Deutronom 21,5.