9:27 El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.
El va face un legământ tainic. Sau ,,va întări legământul”. ,,El” despre care se vorbeşte aici, este Mesia din versetul precedent. Interpretarea versetul astfel se ajunge la sensul că totalul celor 70 de săptămâni, sau 490 de ani, ai profeţiei este o unitate continuă şi consistentă. Declaraţiile făcute se realizează în chip unic în timpul lui Mesia. Întărirea legământului poate fi considerată ca fiind continuarea naţiunii iudaice ca popor ales al lui Dumnezeu în decursul perioadei amintite. Pe de altă parte poate să însemneze şi legământul veşnic (vezi comentariul la cap. 11,28).
Timp de o săptămână. Săptămâna aceasta, a 70-a, a început în anul 27 d.Hr., o dată cu inaugurarea lucrării publice a Domnului Hristos la data botezului Lui. Ea se întinde până după răstignirea de la ,,mijlocul săptămânii”, din primăvara anului 31 d.Hr., până la lepădarea iudeilor ca popor al legământului în toamna anului 34 d.Hr. (490 de ani după anul 457 î.Hr., însemnează anul 34 d.Hr.; vezi comentariul la v. 25 pentru metoda de calcul). ,,Via” a fost dată atunci ,,altor vieri” (Matei 21,41; comp. Isaia 5,1-7; GC 328, 410). Timp de aproape 3 ani şi jumătate autorităţile din Ierusalim au tolerat lucrarea de predicare hotărâtă a apostolilor, dar ura lor s-a tradus în cele din urmă într-o acţiune hotărâtă de ucidere cu pietre a lui Ştefan, primul martir creştin, şi în persecuţia generală care a izbucnit atunci împotriva bisericii. Până la data aceea se vede că apostolii şi alţi lucrători creştini şi-au mărginit eforturile mai ales în vecinătatea apropiată a Ierusalimului (vezi Fapte 1,8; 8,1).
Întrucât cele 70 de săptămâni, sau 490 de ani, reprezintă o parte din perioada mai lungă de 2300 de ani, şi întrucât primii 490 de ani ai perioadei se extind până în toamna anului 34 d.Hr., este posibil să se calculeze şi punctul final al celor 2300 de ani. Adăugând restul de 1810 ani ai celor 2300 de ani la anul 34 d.Hr., acesta ne aduce în toamna anului 1844 ca fiind timpul când sanctuarul ceresc urma să fie ,,curăţit” (vezi comentariul la cap. 8,14).
Mai trebuie remarcat şi că împlinirea prezicerilor profeţiei cu privire la cele 70 de săptămâni avea să ,,pecetluiască vedenia” (v. 24), adică vedenia perioadei mai lungi, de 2300 de zile (vezi comentariul la v. 21). Împlinirea exactă a evenimentelor prezise pentru cea de a 70-a săptămână, având de a face cu lucrarea şi răstignirea Domnului nostru, oferă o dovadă de netăgăduit a certitudinii evenimentelor de la finele celor 2300 de zile.
La jumătatea. Ebr. chaşi, un cuvânt care înseamnă fie ,,jumătate” (Exod 24,6; 25,10.17; etc.) fie ,,mijloc” (Exod 27,5; 38,4; etc.), sensul fiind de obicei determinat de context. O parte din versiunile mai recente zic ,,jumătate”. Traducerea aceasta se întemeiază pe presupunerea că contextul vorbeşte despre Antioh Epifanul, care, pentru aproape trei ani, 168-165 î.Hr., a suspendat serviciile de la templul din Ierusalim. Dar Antioh nu se încadrează în cronologia profetică. El nu poate fi subiectul prezicerii prezente. Aşa cum s-a şi arătat, perioadele profetice ajung până la timpul lui Mesia şi împlinirea trebuie găsită pe timpul Lui.
Mijlocul săptămânii ar fi timpul Paştilor anului 31 d.Hr., la 3 ani şi jumătate după botezul Domnului Hristos care a avut loc în toamna anului 27 d.Hr. Pentru dovezi cu privire la durata lucrării publice a Domnului Hristos, vezi comentariul la Matei 4,12. Pentru tratarea ,,jumătăţii” şi ,,mijlocului” vezi Problems in Bible Translation, p. 184-187.
Să înceteze. Jertfele şi-au găsit împlinirea lor antitipică în jertfirea de bunăvoie a Domnului Hristos. Sfâşierea perdelei de către o mână nevăzută în clipa morţii lui Hristos a fost o anunţare din partea Cerului că jertfele şi prinosurile şi-au pierdut însemnătatea.
Aripa. Aici pustiitorul este descris în mod poetic ca fiind purtat pe aripa urâciunilor. Aceasta se referă, în parte cel puţin, la ororile şi atrocităţile săvârşite asupra naţiunii iudaice de către romani în anul 70 d.Hr.
Va cădea prăpădul hotărât. Adică, sfârşitul a ceea ce trebuia să vină asupra naţiunii iudaice. Tristă a fost soarta acelora care au lepădat nădejdea lor de mântuire.
Pustiit. Mai degrabă, ,,pustiitor”. Pustiitorul însuşi va fi şi el cândva pustiit (vezi comentariul la Matei 23,28).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 PK 556
2 PK 554
3–9PK 555
4–6SL 46
5 SL 48
5–75T 636
15 GC 470
16 PK 555
16, 17 SL 48
17–19PK 556
18 GC 470
18, 19 SL 47
19 4T 534
20 GC 470
21 SL 48
22, 23 GC 325
23 FE 87; PK 555; 5T 635
24 7T 149
24, 25 DA 233; PK 698
24–27GC 323, 326, 351
25 DA 31, 98, 579; GC 313, 327, 345, 347; PK 556
27 DA 233; GC 327; PK 699