8:9 Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
Dintr-unul din ele. În ebraică expresia este ambiguă în ce priveşte genul. Cuvântul tradus ,,ele”, hem, este masculin. Acesta arată că, din punct de vedere gramatical, antecedentul este ,,vânturi” (v. 8) şi nu ,,coarne”, deoarece ,,vânturi” poate fi şi masculin şi feminin, dar ,,coarne” numai feminin. Pe de altă pare cuvântul tradus ,,unul”, ‘achath, este feminin, sugerând ,,coarnele” ca antecedent. ‘Achath ar putea natural, să se refere la cuvântul ,,vânturi”, care apare mai des la feminin. Dar ar fi îndoielnic ca scriitorul să atribuie două genuri diferite aceluiaşi substantiv într-o atât de apropiată relaţie contextuală. Pentru a ajunge la un acord gramatical ar trebui sau ca ‘achath să fie schimbat la masculin, făcând ca întreaga expresie să se refere clar la ,,vânturi” sau cuvântul care-l reprezintă pe ,,ele” să fie schimbat la feminin, în care caz referirea ar fi ambiguă, întrucât ori ,,vânturi”, ori ,,coarne” ar putea să fie antecedentul. O serie de manuscrise ebraice au cuvântul tradus ,,ele” la feminin, ca în traducerea Cornilescu. Chiar dacă manuscrisele acestea reflectă textul original, pasajul rămâne tot ambiguu.
Comentatorii care interpretează ,,cornul cel mic” din versetul 9 ca referindu-se la Roma au avut dificultăţi să explice în chip satisfăcător cum putea Roma să se ivească dintr-una din subdiviziunile imperiului lui Alexandru. Însă dacă ,,ele” se referă la ,,vânturi” orice dificultate dispare. Atunci pasajul ar spune pur şi simplu că dintr-unul din cele patru puncte cardinale se va ivi o altă putere. În explicaţia literală a simbolurilor viziunii se spune că Roma se va ridica ,,la sfârşitul stăpânirii lor” (v. 23), adică a ,,împărăţiei” celor patru corne. Totuşi, v. 23 se referă numai la timpul când cornul cel mic se iveşte şi nu spune nimic cu privire la locul ivirii lui, în timp ce v. 9 este preocupat numai de localizarea lui.
Să nu uităm că profetul este aici în cursul unei descrieri a simbolurilor profetice, aşa cum i-au fost prezentate scenele. El încă nu interpretează viziunea. Interpretarea acestei părţi a viziunii apare în v. 23. O regulă importantă care trebuie respectată când se interpretează simbolurile viziunilor este de a da o interpretare numai acelor părţi ale reprezentării în tablou care erau menite să aibă o valoare interpretativă. Ca şi în parabole, anumite părţi sunt necesare pentru a completa prezentarea dramatică, dar nu au neapărat o importanţă în sine. Care din acestea au valoare interpretativă, numai Inspiraţia poate hotărî. Văzând că în situaţia de faţă Inspiraţia (v. 23) vorbeşte doar despre timpul când va apărea puterea reprezentată prin cornul acesta, şi nu spune nimic cu privire la punctul geografic al originii ei, nu avem motive să punem accent pe expresia ,,dintr-unul din ele”.
Întrucât viziunea capitolului 8 este strânsă legată cu schema profetică a capitolelor 2 şi 7, şi întrucât în aceste două scheme puterea care vine după Grecia este Roma ( vezi comentariul la cap. 2,40; 7,7) concluzia rezonabilă este că puterea reprezentată prin ,,cornul” din v. 8 se referă tot la Roma. Interpretarea aceasta este confirmată de faptul că Roma a împlinit cu exactitate diferitele elemente ale viziunii.
Un corn mic. Acest corn mic reprezintă Roma în ambele ei faze, păgână şi papală. Daniel a văzut Roma mai întâi în faza ei păgână, imperială, luptându-se împotriva poporului iudeu şi a primilor creştini, şi apoi în faza ei papală, dăinuind până în zilele noastre şi în viitor, luptându-se împotriva bisericii adevărate. Pentru această dublă aplicaţie vezi comentariul la v. 13 şi 23.
Nespus de mult. Ebr. yether, cu sensul de bază ,,rămăşiţă”. În câteva cazuri descrie, ca aici, ceea ce trece de măsură, în sensul de a lăsa o rămăşiţă. Mai este tradus ,,cel dintâi” (Geneza 49,3), ,,aspru” [din belşug – KJV] (Psalmi 31,24), ,,şi mai (mult)” (Isaia 56,12). Cuvântul tradus prin ,,nespus de” în Daniel 8,8 este me’od, cuvântul mai obişnuit pentru ,,peste măsură”. În Vechiul Testament me’od este tradus de multe ori prin ,,afară din cale”, ,,foarte mare” (Geneza 13,13; 15,1; etc.) în forma lui simplă şi uneori în forma lui repetată. Nu se poate susţine că yether (Daniel 8,9) reprezintă un grad mai mare decât me’od. Orice măreţie a Romei întrecând-o pe a Greciei trebuie dovedită istoric, şi nu pe baza acestor cuvinte.
Spre miazăzi. Egiptul era de multă vreme un protectorat neoficial al Romei. Soarta lui era deja în mâinile Romei la 168 î.Hr., când lui Antioh Epifanul care voia să se războiască cu Ptolemeii i s-a ordonat să părăsească ţara. Egiptul pe când era încă sub administraţia lui ptolemaică, a constituit un pion al politicii romane răsăritene timp de mulţi ani înainte de a deveni, în anul 30 î.Hr., o provincie romană.
Spre răsărit. Imperiul seleucid a pierdut teritoriile lui apusene în favoarea Romei încă de la 190 î.Hr., iar în cele din urmă s-a transformat în provincia romană Siria în anul 65 î.Hr., sau la scurt timp după aceea.
Ţara cea minunată. Ebr. ţevi, ,,podoabă”, ,,slavă”. Aici se face referire fie la Ierusalim fie la ţara Palestinei. Ţevi este tradus ca ,,minunat” sau ,,măreţ” în cap. 11,16.41. Totuşi acolo ebraica are şi cuvântul care însemnează ,,ţară” pe când aici ,,ţară” se subînţelege. Palestina a fost încorporată în Imperiul Roman în anul 63 î.Hr.