7:9 Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins.
S-au aşezat. Aramaicul remach. Cuvântul însemnează fie ,,a aşeza”, sau ,,ridica”, dar mai poate însemna şi ,,a arunca” (vezi cap. 3,20; 6,16.24). În LXX găsim cuvântul tithémi care are sensul de ,,a pune”, ,,a aşeza”, ,,a ridica”. Anumite traduceri folosesc expresia ,,trântit”, lucru ce se explică prin faptul că interpretarea considera că tronurile aparţineau fiarelor. O reprezentare a marii Judecăţi de apoi, care stabileşte soarta oamenilor şi a naţiunilor, este aici adusă la lumină.
Un îmbătrânit de zile. Aramaica spune literal: ,,un Vechi de zile”, sau ,,Unul, vechi de zile”. Expresia este mai degrabă descriptivă decât un titlu. Articolul ,,Cel” este folosit în versetele 13, 22 ca un articol de referire anterioară, adică funcţia lui este de a se referi la Fiinţa descrisă anterior. Dumnezeu Tatăl este cel reprezentat aici.
Haina lui. Trebuie să se aibă grijă atunci când se interpretează viziunile simbolice: ,,Nimeni na văzut vreodată pe Dumnezeu” (Ioan 1,18). Daniel a văzut doar o reprezentare a Dumnezeirii. Nu se poate şti în ce măsură reprezentarea reflecta realitatea. În viziune Dumnezeirea este prezentată în diferite înfăţişări, înfăţişarea luată fiind în general legată de obiectivul didactic al viziunii. Într-o viziune a celei de-a doua veniri, Ioan l-a văzut pe Isus şezând pe un cal alb, îmbrăcat într-o haină stropită cu sânge, iar din gura Lui ieşind o sabie (Apocalips 19,11-15). Fireşte că noi nu ne aşteptăm să-L vedem pe Mântuitorul nostru îmbrăcat echipat, sau călărind astfel la momentul revenirii Sale. Dar fiecare din aceste părţi componente are valoare didactică (vezi comentariul la Apocalips 19,11-15). În viziunea lui Daniel noi putem vedea în haina cea albă un simbol al purităţii, iar părul alb un semn al vechimii, dar a trece dincolo de simboluri şi a face speculaţii cu privire la înfăţişarea Aceluia care locuieşte ,,într-o lumină de care nu poţi să te apropii” (1Timotei 6,16) înseamnă a pătrunde pe un teren al teoriilor nepermise (vezi 8T 279). Că Dumnezeu este o Fiinţă personală nu poate fi pus la îndoială. ,,Dumnezeu este duh, şi cu toate acestea este o Fiinţă personală, deoarece omul a fost făcut după chipul lui” (8T 263). ,,Nimeni să nu se dedea la speculaţii cu privire la natura Lui. Aici tăcerea însemnează elocvenţă” (8T 279). Cu privire la interpretarea viziunilor simbolice vezi comentariul la Ezechiel 1,10.