6:24 Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor; şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele.
Au fost aruncaţi. Împăratul mâniat a procedat după maniera caracteristică despoţilor contemporani. Istoria antică oferă o serie de exemple ale unui astfel de comportament. Unii comentatori critici au încercat să arate că naraţiunea este lipsită de veridicitate din punct de vedere istoric pretinzând că groapa în care erau ţinuţi leii nu era suficient de mare ca să fi putut încăpea în ea 122 de bărbaţi cu familiile lor; că nu puteau fi destui lei în Babilon ca să mănânce atâtea victime. Totuşi, Biblia nu spune nicăieri că acesta a fost numărul celor osândiţi la moarte. Aceşti învăţaţi critici au tras concluzia superfluă că toţi cei 120 de dregători împreună cu cei 2 preşedinţi din v. 1, 2 au fost implicaţi în această experienţă nenorocită. Este pură speculaţie a spune numărul celor implicaţi în această chestiune.
Copiii lor. Atât Herodot (iii. 119) cât şi Ammianus Marcellinus (xxiii. 6, 81) dau mărturie că darea la moarte a soţiilor şi a copiilor împreună cu bărbaţii condamnaţi era conformă cu obiceiul persan.