6:20 Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul, şi a zis lui Daniel: Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?
Plângător. Aramaicul ‘aşib, ,,trist”, ,,îndurerat”, ,,plin de nelinişte”. Vocea este un indicator al emoţiilor, şi este greu pentru oameni să-şi ascundă sentimentele lăuntrice. Împăratul trecuse prin chinul de a-l vedea pe slujitorul său cel mai credincios aruncat la lei. Experienţa aceasta îngrozitoare a fost urmată de o noapte lungă şi lipsită de somn. Nu este de mirare că glasul îi trăda neliniştea, îngrijorarea şi amara remuşcare din inima lui!
Robul Dumnezeului celui viu. Cuvintele lui Darius descoperă o oarecare măsură de cunoaştere a Dumnezeului şi a religiei lui Daniel. Faptul că împăratul vorbea despre Dumnezeul lui Daniel numindu-L ,,Dumnezeul cel viu”, sugerează că Daniel îi explicase natura şi puterea adevăratului Dumnezeu.