6:13 Ei au luat din nou cuvântul şi au zis împăratului: Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!
Din prinşii de război. Forma acuzării descoperea întreaga ură şi tot dispreţul pe care oamenii aceştia le nutreau faţă de Daniel. Ei nu s-au referit la demnitatea funcţiei lui, ci l-au caracterizat doar ca un străin, un exilat iudeu. Ei au nădăjduit fără îndoială să aducă purtarea lui sub bănuiala că ar fi un act de rebeliune faţă de autoritatea împărătească. De fapt, ei întrebau: Cum putea un om pe care împăratul îl onorase atât de mult, şi care avea toate motivele să-şi arate recunoştinţa faţă de împărat prin strictă ascultare de decretele împărăteşti, să fie atât de neruşinat încât să sfideze făţiş poruncile împărăteşti? Cuvintele lor erau în aşa fel calculate ca să-l determine pe Darius să-l privească pe Daniel ca fiind un nerecunoscător, dacă nu chiar un trădător.